Romania ca o uriasa gara - asa cred ca se vede pe dinafara. E drept ca oamenii calatoresc peste tot in lume, dar exodul si intoarcerile "in masa" in Romania sint in top. Poate la fel si la bulgari, si ei abia poftiti la tortul slujbelor mai bine platite din Uniunea Europeana. O revenire masiva in tara, urmata de o plecare la fel de aglomerata vom vedea cam peste patru saptamini, de sarbatorile pascale. Dar aceasta este o situatie temporara pe care o mai putem vedea de Craciun sau in timpul vacantelor si concediilor de vara, cind "stranierii" au timp sa vina acasa. In rest, Romania e asa cum o stim. Si totusi, ceea ce se vede nu corespunde realitatii. Parca ar fi o explozie subterana, pe care noi, cei de la suprafata, o resimtim mai mult ca pe o vibratie asemanatoare celei iscata de tramvaiul care trece in viteza prin apropiere. Cererea de salarii mari in rindul fortei de munca ramasa in tara a devenit acum un fel de monopol, pentru ca oferta limitata de pina acum a patronilor are un concurent serios: piata muncii din Uniunea Europeana. Chiar daca numeroase tari au impus restrictii romanilor, parerea unanim acceptata este ca "s-o gasi acolo un loc si pentru mine", astfel ca intreprinzatorul roman are de ales: ori aloca un fond de salarii serios, ori angajeaza, scoleste si apoi pierde in mai multe rinduri mina de lucru ieftina. Daca isi permite atita pierdere de timp si implicit de oameni buni, va ramine doar cu ciurucuri si - asa cum imi spunea un om de afaceri vrincean deunazi - va ajunge el insusi un ciuruc.
Romano Prodi, premierul de acum al Italiei, l-a asigurat pe omologul sau de la Bucuresti cu vreo 2-3 saptamini in urma, ca valul care pleaca acum spre Europa nu trebuie sa ingrijoreze, pentru ca se va intoarce. Nota bene, signor Prodi, dar pe noi prezentul ne arde. Pe unde scoatem camasa? Ne ajuta chinezii sau alte natii de imigranti? Patronul roman inca nu s-a obisnuit si cu scolitul in limba romana, ceea ce inseamna un handicap in plus pentru el. Pe de alta parte, primul ministru italian a vorbit in deplina cunostinta de cauza: Italia postbelica a cunoscut un regres asemanator al fortei de munca. Tinerii si-au cautat de munca in toata Europa si au revenit acasa odata cu boom-ul economic din anii '60 care a propulsat Italia intre cele sapte puteri ale lumii. Se pare ca profetia lui Brucan s-ar fi potrivit mai mult lor decit noua. Dar timpul inca nu este pierdut. Cum se spune, fiecare dintre noi isi va gasi, mai devreme sau mai tirziu, locul pe care il merita - ca va fi in Braila, in Timisoara sau in Londra, asta ramine de vazut. Cert este doar ca disponibilitatea de deplasare a romanilor este colosala, iar stabilirea definitiva a multora dintre ei pe meleaguri straine are de citiva ani si un nume: globalizare.
Romano Prodi, premierul de acum al Italiei, l-a asigurat pe omologul sau de la Bucuresti cu vreo 2-3 saptamini in urma, ca valul care pleaca acum spre Europa nu trebuie sa ingrijoreze, pentru ca se va intoarce. Nota bene, signor Prodi, dar pe noi prezentul ne arde. Pe unde scoatem camasa? Ne ajuta chinezii sau alte natii de imigranti? Patronul roman inca nu s-a obisnuit si cu scolitul in limba romana, ceea ce inseamna un handicap in plus pentru el. Pe de alta parte, primul ministru italian a vorbit in deplina cunostinta de cauza: Italia postbelica a cunoscut un regres asemanator al fortei de munca. Tinerii si-au cautat de munca in toata Europa si au revenit acasa odata cu boom-ul economic din anii '60 care a propulsat Italia intre cele sapte puteri ale lumii. Se pare ca profetia lui Brucan s-ar fi potrivit mai mult lor decit noua. Dar timpul inca nu este pierdut. Cum se spune, fiecare dintre noi isi va gasi, mai devreme sau mai tirziu, locul pe care il merita - ca va fi in Braila, in Timisoara sau in Londra, asta ramine de vazut. Cert este doar ca disponibilitatea de deplasare a romanilor este colosala, iar stabilirea definitiva a multora dintre ei pe meleaguri straine are de citiva ani si un nume: globalizare.
