Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Radu Andrei. Un tânăr liber, un viitor lider, dar nu pentru noi

Radu Andrei. Un tânăr excepţional! Excepţional pentru performanţele obţinute cât a fost elev în Brăila! Cât ne-am bucurat cu toţii, noi cei care gândim mai departe de propriul burdihan! Ne-am bucurat cu fiecare premiu naţional sau internaţional obţinut de Radu Andrei sau de oricare alt elev din Brăila. Pentru că asta este o realitate atât de frumoasă: copiii Brăilei sunt deştepţi!

Din toamnă, Radu Andrei va studia la Harvard, în SUA. Doamne, câţi tineri minunaţi au plecat în ţări străine! De ce? Răspunde chiar Radu:”Am studiat inclusiv un pic din interior sistemul universitar din România. Mi se pare că sistemul universitar din România este chiar mai dezastruos decât cel preuniversitar, dacă se poate imagina aşa ceva. Acolo, în primul rând, cred că e mult mai mare calitatea personalului. În al doilea rând, metoda e diferită, adică studentul are o libertate mult mai mare să îşi aleagă ceea ce vrea să studieze. Aici e extrem de rigid şi pur şi simplu mi se pare că este ineficient modul în care se lucrează la noi. Se îndeasă multă teorie şi când trebuie să punem în aplicare...”. Este atât de logic ce spune acest tânăr, şi atât de binecunoscut de ani de zile. Dascăli, elevi, studenţi, profesori universitari au ridicat de-a lungul anilor fix aceleaşi probleme amintite şi de Radu. A contat pentru miniştrii Învăţământului? Au contat pentru profesorii universitari îmbătrâniţi în rele, îmbâcsiţi de comunism, fără viziune, aceste argumente care fac din facultăţile străine o atracţie irezistibilă pentru tinerii români? Chiar şi acum când pepiniera de viitori studenţi s-a redus drastic, pentru că BAC-ul nu se mai trece pe copiat, aceşti aşa-zişi profesori, care scot absolvenţi tobă de carte, dar ZERO la practică, nu sunt în stare sau refuză pur şi simplu să-şi schimbe mentalităţile.

Ceea ce este însă infinit mai de apreciat la un tânăr precum Radu Andrei, dar şi la alţii ca el, este o înţelepciune care uimeşte având în vedere materialismul şi josnicia societăţii în care trăim: Scopul meu nu este să fiu cel mai bun. Scopul meu este să fiu, în primul rând, mai bun decât eram înainte şi, în al doilea rând, să fiu foarte bun”. M-a uimit apoi sfatul pe care acest tânăr a simţit nevoia să-l transmită generaţiilor care îi urmează: Un sfat pentru colegii mai mici: să nu facă nici ei comparaţii cu ceilalţi, ci mai mult cu ei înşişi. Să caute întotdeauna să fie foarte buni. Să afle mai mult, cel puţin pentru mine a fost o chestie foarte bună, şi să citească foarte mult, insist pe chestia asta, şi de toate, nu numai ce se dă la şcoală, din toate domeniile, să gândească pentru ei, chiar dacă este mai comod să preia problema deja gândită din altă parte”.

Este evident că la Radu Andrei, deşi ar avea toate motivele, nu se zăreşte trufia.  De altfel, este incredibil câţi alţi adolescenţi premianţi sunt de-a dreptul smeriţi! Chiar zilele trecute o fetiţă de clasa a VI -a a spus-o firesc: “Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru inspiraţia divină”.

Vă daţi seama ce comoară minunată o reprezintă aceşti tineri pentru Brăila? Spun asta deoarece în alte judeţe, vai de mama lor, precum Teleorman sau Giurgiu, rezultatele la învăţătură sunt în ton cu nivelul de trai şi de cultură al judeţului. Ei bine, Brăila nu respectă acest tipar jalnic. De ani de zile de când nu se mai fură examenele, judeţul nostru ocupă locuri fruntaşe la rezultate. Ce folos dacă aceşti tineri minunaţi nu numai că nu se întorc în Brăila, dar mulţi pleacă definitiv din ţară. De ce? Răspunde tot Radu Andrei: “Nu mă întorc. Am mai zis-o, «Nu!» este răspunsul probabil, dar nu este răspunsul sigur. Repet, dacă aş simţi că pot să fac ceva, să vin să predau aici sau să ocup o funcţie care chiar să aibă putere de decizie şi aş simţi că pot să fac ceva cu adevărat, atunci m-aş gândi să mă întorc. Dacă îmi fac un calcul unde va ajunge ţara asta peste 5 ani sau 10 ani nu cred că ar îndeplini condiţiile ca eu să mă întorc. Nu este un răspuns categoric şi definitiv dar, din păcate, este răspunsul cel mai probabil”.  Aşadar, DACĂ ar primi nişte oferte în ţară, care i-ar permite să-şi pună în practică propria viziune, Radu s-ar mai gândi. Dar cine s-o facă? Teoretic, politica de cadre a partidelor politice ar trebui să vizeze astfel de tineri, viitori secretari de stat, miniştri, prim-miniştri, parlamentari, directori de agenţii importante, manageri de top în societăţi comerciale cu capital majoritar de stat. Să-i racoleze, să le promită, să-i treacă într-o bază de date pe care s-o acceseze în cazul în care X sau Y partid ar ajunge la guvernare. Poftiiiiiim? Şi cu “lipitorii” de afişe, cu pupincuriştii, cu proştii plini de bani, ce-or să facă bietele partide? Cum o să-i recompenseze? Unde să se ducă alde Viorica Vasilica Dancilă şi colegii ei din cel mai slab pregătit guvern de după '89? De altfel, politica de la Bucureşti se aplică întocmai şi în teritoriu. Eşti prost, dar ai carnet de partid, eşti în cărţi, nu, du-te unde-oi vedea cu ochii cu tot cu diploma ta de la Harvard.




Categorie articol: 

Comentarii