Umorul lui Marian Godină este unul de un slab nivel, asta e evident. Adică, glumele din cartea scoasă de Marian Godină nu depăşesc nivelul unei poante făcute de cel mai neamuzant actor de stand up comedy din judeţul Vaslui. Dar oamenii care îi apreciază cartea lui Marian Godină o fac pentru că este absolut de necrezut că un poliţist este în stare să facă o glumă, oricât de reuşită sau mai puţin reuşită ar fi aceasta. Oamenii citesc întâmplările povestite de Godină şi se gândesc că acolo, în miezul evenimentelor rutiere, a fost probabil un nene de la camera ascunsă, deghizat în poliţist, nu un poliţist. Nu de alta, dar un poliţist, oricât de spiritual ar fi el, nu are cum să facă glume bune, pentru simplul motiv că la şcolile de poliţie le spală tuturor creierul.
De asta cred eu că oamenii cumpără cartea lui Godină. Cel mai probabil, mulţi rămân dezamăgiţi după lecturarea cărţii, însă dacă ar recunoaşte acest lucru s-ar face de râs. Logic, pentru că prietenii lor i-ar lua imediat la rost: „Bă, dar tu atât de prost ai fost încât ai dat bani pe o carte scrisă de un poliţist?"
Cu toate astea, însă, Godină a devenit personajul zilei. Toată lumea vorbeşte laudativ despre Godină pentru că pur şi simplu nu se cade să îl iei peste picior, să spui că glumele sale sunt trase de păr, etc. Iar Godină se simte bine în pielea lui. Şi e logic să fie aşa. Problema este însă că nu ştiu dacă anul viitor pe vremea asta îşi va mai aminti cineva de Marian Godină. Mă refer la „scriitorul" Godină, nu la poliţistul Godină. Şi asta pentru că lumea se aşteaptă ca Godină să spună tot timpul o glumă atunci când apare în public, să fie haios. Or Godină, nefiind comediant, nu are decât foarte rar glumele la el, aşa cum s-a întâmplat şi zilele trecute, când a venit să îşi lanseze cartea la Brăila.
