Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Problema degetului

Oricum s-ar aborda problema romilor, este imposibil sa nu se creeze controverse. Si asta plecind chiar de la denumirea lor: corect o fi "rom", "rrom" sau pur si simplu "tigan"? De altfel, cum se traduce "rom/rrom" in engleza sau italiana? Ironic, poate, cuvintul "rom/rrom" se aseamana prea mult cu "Roma" ("Rome", pentru englezi). Iar ultimele actiuni ale statului italian la adresa rromilor romani duc la discutii si polemici interminabile: o fi bine ce le face, o fi rau, o fi drept, o fi in concordanta cu drepturile omului, cu tratatele UE si feluritele conventii internationale si europene privitoare la fiinta umana? Probabil, in multi dintre romani, italieni sau orice alt european pus in fata acestei probleme se da o lupta interna intre "da, asa le trebuie tiganilor!" si "nu, nu e corect, sint fiinte umane si le sint incalcate drepturile". Reactia fostului ministru de externe roman, Adrian Cioroianu, cu trimiterea lor in desert a fost de fapt reactia sincera a omului Cioroianu. O reactie pe care o au multi romani sau italieni si pe care, probabil, o vor avea si spaniolii, britanicii sau oricare alta natie occidentala, confruntata cu tabere de nomazi care se ocupa, in principal, cu cersitul si furtul. Noi, romanii, sintem intr-un fel mai relaxati: bine ca au plecat zeci de mii de romi de la noi si s-au dus la altii. E treaba lor cum rezolva acum problema, noi am cam scapat. Cind era problema noastra, se gaseau toti sa sara ca nu se respecta drepturile omului - sint multi care spun asta acum. Iar pentru o Europa civilizata, super-dezvoltata si al carei bat din fund e prea adinc infipt ca sa suporte, dintr-odata, in secolul XXI, o invazie de nomazi murdari, agresivi si pusi pe rele, e cam greu sa gaseasca o solutie conforma cu toate acele declaratii si tratate de care vorbeam mai sus. Actiunea italienilor - cunoscuti, de altfel, ca si romanii, de ce sa nu recunoastem, drept un popor cu inclinatii destul de extremiste - poate fi catalogata oricum. Amprentarea adultilor si copiilor romi ar putea reprezenta o actiune sociala, de inceput pentru integrarea lor in societate. Redarea dreptului la invatamint si la o viata normala pentru copiii trimisi la cersit de catre parintii lor poate incepe, pentru unii, cu o amprentare, o luare in evidenta, o internare intr-un centru special de copii romi etc. De asemenea, aceeasi actiune ar putea fi interpretata si drept una fascista, contrara intregului grad de civilizatie la care se considera ca a ajuns lumea dezvoltata a mileniului trei. De altfel, istoria a demonstrat ca asa incepe totul: cu o stigmatizare generala, cu lipirea unui insemn, cu o luare in evidenta, cu crearea unor "tabere" inchise, pentru "protectia" lor, cu cistigarea dreptului la munca (fortata) si, eventual, ca tot sintem in secolul XXI, crearea unor conditii extraordinare de viata intr-o insula pierduta prin vreun ocean, sub jurisdictia vreunei tari din UE. Iar reactia statului roman la problema amprentarii este de-a dreptul ipocrita, tocmai pentru ca nu e una clara, fara echivoc. Este, de fapt, o reactie mulata pe cea a populatiei: atit timp cit Romania si romanii nu sint asociati prea mult cu romii de pe linga Roma, n-are rost sa se agite cineva prea mult. Mai ales ca, asa cum spuneam, romii au devenit mai mult problema Romei.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii