Reporter: Asta sa fie oare sfirsitul?
Mitroi: S-ar putea. Adevarul este ca pe toti ne asteapta un sfirsit. Si pe tine, si pe ala, chiar si pe Cibu il asteapta un sfirsit. Ideea este ca trebuie sa fim pregatiti sa o luam de la capat.
Reporter: Pai, daca vine sfirsitul, atunci, gata, totul s-a sfirsit.
Mitroi: Nu, nu-i chiar asa. Exista un sfirsit care poate fi continuat. Nu trebuie sa se termine totul asa, brusc, precum in filmele cu Chaplin. Eu nu vreau un astfel de sfirsit.
Reporter: Pai, si-atunci de ce mai vrei sa iesi la pensie?
Mitroi: Pentru ca m-am saturat sa stau toata ziulica la Prefectura si sa nu fac nimic. Crezi ca e usor sa stai degeaba de dimineata pina seara si nimeni sa nu te intrebe nimic. Te incearca o stare de inutilitate. De asta m-am si apucat sa beau atit de mult in timpul serviciului. Voi ati facut misto de mine in ziar ca trag la masea, ca nu mai stiu ce, dar nu v-ati intrebat niciodata "Ma, oare domnu' prefect bea asa, ca nu are ce face, sau pentru ca este suparat ca nu are ce face?". Ca de obicei, insa, voi ziaristii umblati numai sa denigrati lumea si sa scrieti cum va vine voua bine. Unde este spiritul educativ pe care ar trebui sa il aveti? Voi trebuie sa indreptati societatea nu sa o stricati mai tare...
Reporter: Hai, gata, ca esti beat.
Mitroi: Nu sint beat, de data asta chiar nu sint beat. Mergem la analize sa-mi ia singe, dar daca ma gaseste fara nici un strop de alcool in singe dai tu o cisterna de vodca!
Reporter: O naveta!
Mitroi: Nu, o cisterna. Totul sau nimic.
Reporter: Ma dau baut, pardon, batut.
Mitroi: Era si cazul.
Reporter: Cite combinatii ati facut in calitate de prefect?
Mitroi: Nici una. Si nu ca nu as fi vrut, ca nu sint eu ala care sa zic ca nu pun mina sau ca nu ma tenteaza una sau alta. Nu, pur si simplu nu am stiut cum. Nu m-am priceput. Poate ca si asta este unul dintre motivele pentru care plec la pensie.
Reporter: Adica?
Mitroi: Adica l-am rugat pe domnu' Bunea Stancu sa ma invete si pe mine cum sa fac sa ma scot si eu, iar el nimic, da' nimic, bai, frate. E, si daca am vazut ca treaba e nasoala, iar eu nu construiesc nimic in timpul mandatului, am zis sa plec, sa-mi vad de treaba mea.
Reporter: Si acum, cea mai banala intrebare: ce o sa faci la pensie?
Mitroi: Iar acum, cel mai banal raspuns: nu stiu. Am glumit. Stai linistit ca o sa am ce face la pensie. De exemplu, as putea incepe sa-mi numar sticlele si sa le vind, ca sa-mi sporesc averea. Este ca la asta nu te-ai gindit? Sau poate credeai ca nu am facut colectie de sticle. Cum sa nu fac? Pai, aceste sticle reprezinta o buna parte din viata mea. In ele s-a scurs picatura cu picatura viata mea. Citeodata, seara, cind veneam abatut si obosit de la Prefectura, scoteam 20-30 de sticle din colectie si incercam sa-mi amintesc cind si cu cine le-am baut. Ce sa mai zic, imi dadeau lacrimile instantaneu.
Reporter: Drumetii, excursii?
Mitroi: Cum sa nu. La pensie o sa am tot timpul din lume. Chiar sint curios sa vad ce servire au aia din strainatate, ca m-au spart unii ca acolo ospatarii te trateaza altfel, ca e o placere sa bei, sa stai internat in circiuma.
Reporter: Care va sa zica, te intorci la Prodomus.
Mitroi: Asa zic. Dar am mai spus-o: stai sa vad daca ma mai primesc cei de acolo.
Reporter: Poate ca intre timp s-or fi lasat de baut.
Mitroi: Exclus. Am citiva prieteni de nadejde acolo si imi pun sperantele in ei. Tin sa-i anunt si pe aceasta cale ca ma bazez pe ei si abia astept sa ne gasim s-o faurim ca-n zilele noastre bune.
Reporter: Cum arata "o zi buna"?
Mitroi: In nici un caz atit de calduroasa cum sint zilele de azi. Nu vezi ca pe vremea asta nici berea nu mai merge? Este ingrijorator ce se intimpla cu temperaturile astea. In citiva ani, lumea nu o sa mai poata bea deloc in timpul zilei. Bine, cei profesionisti, cu experienta, se pot aventura in larg, ca sa zic asa, dar cei care au vazut pentru prima oara cum arata o sticla goala ar fi cazul sa stea in banca lor, sa nu moara naibii pe strada.
Reporter: Cu terenul ala de pe Dig ce ai sa faci?
Mitroi: Bai, nu va mai luati, ma, dupa Titei ala ca o sa ajungeti ca el. Nu am nici un teren si cu asta, basta. Ce sa-mi trebuiasca mie teren? La 55 de milioane de lei net cit am avut salariu ca prefect iti dai seama ce pensie o sa am? Mai ales acum dupa marirea de la Guvern. Daca mai adaug si banii de la Prodomus pot spune ca nu o sa am timp sa-mi beau toti banii astia multi pe care, iata, ii cistig si nu imi dau seama cum naiba s-a ajuns la chestia asta.
Mitroi: S-ar putea. Adevarul este ca pe toti ne asteapta un sfirsit. Si pe tine, si pe ala, chiar si pe Cibu il asteapta un sfirsit. Ideea este ca trebuie sa fim pregatiti sa o luam de la capat.
Reporter: Pai, daca vine sfirsitul, atunci, gata, totul s-a sfirsit.
Mitroi: Nu, nu-i chiar asa. Exista un sfirsit care poate fi continuat. Nu trebuie sa se termine totul asa, brusc, precum in filmele cu Chaplin. Eu nu vreau un astfel de sfirsit.
Reporter: Pai, si-atunci de ce mai vrei sa iesi la pensie?
Mitroi: Pentru ca m-am saturat sa stau toata ziulica la Prefectura si sa nu fac nimic. Crezi ca e usor sa stai degeaba de dimineata pina seara si nimeni sa nu te intrebe nimic. Te incearca o stare de inutilitate. De asta m-am si apucat sa beau atit de mult in timpul serviciului. Voi ati facut misto de mine in ziar ca trag la masea, ca nu mai stiu ce, dar nu v-ati intrebat niciodata "Ma, oare domnu' prefect bea asa, ca nu are ce face, sau pentru ca este suparat ca nu are ce face?". Ca de obicei, insa, voi ziaristii umblati numai sa denigrati lumea si sa scrieti cum va vine voua bine. Unde este spiritul educativ pe care ar trebui sa il aveti? Voi trebuie sa indreptati societatea nu sa o stricati mai tare...
Reporter: Hai, gata, ca esti beat.
Mitroi: Nu sint beat, de data asta chiar nu sint beat. Mergem la analize sa-mi ia singe, dar daca ma gaseste fara nici un strop de alcool in singe dai tu o cisterna de vodca!
Reporter: O naveta!
Mitroi: Nu, o cisterna. Totul sau nimic.
Reporter: Ma dau baut, pardon, batut.
Mitroi: Era si cazul.
Reporter: Cite combinatii ati facut in calitate de prefect?
Mitroi: Nici una. Si nu ca nu as fi vrut, ca nu sint eu ala care sa zic ca nu pun mina sau ca nu ma tenteaza una sau alta. Nu, pur si simplu nu am stiut cum. Nu m-am priceput. Poate ca si asta este unul dintre motivele pentru care plec la pensie.
Reporter: Adica?
Mitroi: Adica l-am rugat pe domnu' Bunea Stancu sa ma invete si pe mine cum sa fac sa ma scot si eu, iar el nimic, da' nimic, bai, frate. E, si daca am vazut ca treaba e nasoala, iar eu nu construiesc nimic in timpul mandatului, am zis sa plec, sa-mi vad de treaba mea.
Reporter: Si acum, cea mai banala intrebare: ce o sa faci la pensie?
Mitroi: Iar acum, cel mai banal raspuns: nu stiu. Am glumit. Stai linistit ca o sa am ce face la pensie. De exemplu, as putea incepe sa-mi numar sticlele si sa le vind, ca sa-mi sporesc averea. Este ca la asta nu te-ai gindit? Sau poate credeai ca nu am facut colectie de sticle. Cum sa nu fac? Pai, aceste sticle reprezinta o buna parte din viata mea. In ele s-a scurs picatura cu picatura viata mea. Citeodata, seara, cind veneam abatut si obosit de la Prefectura, scoteam 20-30 de sticle din colectie si incercam sa-mi amintesc cind si cu cine le-am baut. Ce sa mai zic, imi dadeau lacrimile instantaneu.
Reporter: Drumetii, excursii?
Mitroi: Cum sa nu. La pensie o sa am tot timpul din lume. Chiar sint curios sa vad ce servire au aia din strainatate, ca m-au spart unii ca acolo ospatarii te trateaza altfel, ca e o placere sa bei, sa stai internat in circiuma.
Reporter: Care va sa zica, te intorci la Prodomus.
Mitroi: Asa zic. Dar am mai spus-o: stai sa vad daca ma mai primesc cei de acolo.
Reporter: Poate ca intre timp s-or fi lasat de baut.
Mitroi: Exclus. Am citiva prieteni de nadejde acolo si imi pun sperantele in ei. Tin sa-i anunt si pe aceasta cale ca ma bazez pe ei si abia astept sa ne gasim s-o faurim ca-n zilele noastre bune.
Reporter: Cum arata "o zi buna"?
Mitroi: In nici un caz atit de calduroasa cum sint zilele de azi. Nu vezi ca pe vremea asta nici berea nu mai merge? Este ingrijorator ce se intimpla cu temperaturile astea. In citiva ani, lumea nu o sa mai poata bea deloc in timpul zilei. Bine, cei profesionisti, cu experienta, se pot aventura in larg, ca sa zic asa, dar cei care au vazut pentru prima oara cum arata o sticla goala ar fi cazul sa stea in banca lor, sa nu moara naibii pe strada.
Reporter: Cu terenul ala de pe Dig ce ai sa faci?
Mitroi: Bai, nu va mai luati, ma, dupa Titei ala ca o sa ajungeti ca el. Nu am nici un teren si cu asta, basta. Ce sa-mi trebuiasca mie teren? La 55 de milioane de lei net cit am avut salariu ca prefect iti dai seama ce pensie o sa am? Mai ales acum dupa marirea de la Guvern. Daca mai adaug si banii de la Prodomus pot spune ca nu o sa am timp sa-mi beau toti banii astia multi pe care, iata, ii cistig si nu imi dau seama cum naiba s-a ajuns la chestia asta.
