Acesta a fost şi a rămas marele păcat al guvernanţilor. Scuza asta potrivit căreia politica guvernamentală nu poate fi implementată decât de oameni devotaţi partidului de la putere, invocată de senatorul Viorel Balcan, nu stă deloc în picioare. Singurul sprijin pe care astfel de directori îl pot asigura echipei guvernamentale este cel al aranjamentelor cu contracte publice, cu achiziţii de tot felul, cu deturnarea banilor publici către firme "de casă" ale partidelor guvernamentale. În rest, un şef de instituţie nu are ce "politică guvernamentală" să aplice, ci doar legile în vigoare - indiferent cine se află la putere în acel moment. A conduce o instituţie publică eficient ţine de competenţe, de pregătirea profesională şi de abilitatea de manager. Aaa, că în România s-a ajuns că apartenenţa politică să dicteze şi valoarea banilor acordaţi de la buget respectivei instituţii - de la o direcţie ministerială la o simplă şcoală generală, pentru a se întoarce apoi la partid, asta e cu totul altceva. Că astfel s-a ajuns ca tot ce mişcă în funcţii de conducere să fie dictat de la partid, iar este cu totul altceva. Un profesionist aflat în fruntea unei direcţii nu are cum să încurce treburile nimănui. Dar ar trebui doar să-şi facă treaba.
Politica politizării direcţiilor deconcentrate
Era şi normal ca Gheorghe Bunea Stancu, liderul PSD Brăila, să fie dezamăgit de actualii directori de deconcentrate, numiţi de PDL, aşa cum şi liderii celorlalte partide erau nemulţumiţi de activitatea directorilor numiţi de PSD. Problema acestor şefi de direcţii este că singurul criteriu în alegerea acestora este cel politic. Şi este foarte trist că în prea puţine cazuri se nimereşte ca un astfel de director să fie şi competent în postul respectiv. Degeaba se simulează fel de fel de concursuri pentru ocuparea acestor posturi, degeaba se dau tematici la examen, pentru că metoda alegerii respectivilor directori este clară: culoarea politică.
