Vă garantez că în toată această perioadă nu voi freca menta prin "colegiu", ci mă voi implica activ în campania de promovare a vecinului meu, coleg de palier, înscris în cursa pentru ocuparea celei mai importante funcţii din bloc, aceea de prim locatar.
Ştiu că e o situaţie inedită, dar dacă 588 de senatori şi deputaţi pot beneficia de o lună şi jumătate de concediu cu plată, inclusiv acordarea tuturor drepturilor mai mult sau mai puţin cuvenite, pentru a face campanie colegilor de partid, eu de ce nu aş beneficia de aceleaşi favoruri. De aceea insist ca, în luarea deciziei, să puneţi mai presus de interesul dvs. personal, interesul asociaţiei mele de proprietari.
Cu toată consideraţia şi încrederea că veţi lua o hotărâre corectă,
Cati LUPAŞCU.
Evident că ceea ce am scris mai sus e o glumă. Dar la fel de evident este că niciun angajat din România nu şi-ar permite să înainteze conducerii instituţiei ori fabricii în care lucrează o cerere de concediu cu plată, chit că la mijloc ar fi vorba de probleme foarte grave. Chiar şi cererile de concediu fără plată se înaintează cu mari reţineri, şi doar în cazuri extreme. Dar ce zic eu angajat! În lumea reală, în care ne zbatem să supravieţuim noi, muritorii de rând, nici măcar un patron nu şi-ar permite să dispară din firmă o lună şi jumătate, indiferent că ar putea s-o facă cu bani sau fără. În lumea bunului simţ, nimeni nu procedează aşa.
Nu şi în Parlamentul României, un loc cu un statut complet aparte, în care aleşii neamului fac ce vor, când vor, cum vor. Inclusiv să blocheze complet activitatea camerelor, luându-şi o lună şi jumătate de concediu cu plată pentru a-şi putea sprijini colegii de partid în campania electorală. Situaţie nemaiîntâlnită în niciuna din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene şi, probabil, nicăieri în întreaga lume.
Dar de ce procedează "unicaţii" noştri aşa? Răspunsul l-am găsit în declaraţia unui senator PSD: "Până la urmă, Parlamentul este un forum politic, iar cetăţenii vor să fim între ei în această perioadă. E o chestiune de respect faţă de cei care ne-au ales".
Aţi înţeles? Din RESPECT pentru cei care i-au ales! Acum chiar mă simt plină de respect din cap până-n picioare. Aproape că dau pe dinafară. Mai ales că această ultimă dovadă ne costă peste 3 milioane de euro, venituri pe care aleşii le vor încasa în cele 6 săptămâni de vacanţă. 6 săptămâni în care nu vor face absolut nimic, 6 săptămâni în care nu îşi vor îndeplini nici măcar una dintre atribuţiile care le revin şi pentru care, practic, au fost aleşi şi sunt plătiţi.
Ruşinea, nu aleşii neamului! Ruşinea Europei! Asta sunteţi. Nişte chiulangii ipocriţi.
