Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Pandemia la genul feminin

Astăzi se împlinește fix 1 an de la ultima mea ieșire cu prietenii, ultima întâlnire într-un grup mare, în care ne-am atins, ne-am îmbrățișat. Fără teamă, fără grijă. Am sărbătorit trecutul 8 Martie mai zgomotos ca niciodată, presimțind parcă lunga distanțare socială ce avea să urmeze. Ne așteptam la ceva, chiar am discutat și despre asta, dar, categoric, nu înțelegeam nici pe departe complexitatea situației.

Și totuși, a trecut 1 an. A fost un an pierdut? Din anumite privințe, clar DA. Din altele însă, cred că toți aveam nevoie de o pauză, de o evadare măcar temporară din sarabanda în care ne tot afundam. Cred că toți aveam nevoie de ceva care să ne reamintească cât de inutile erau multe din zbaterile, comportamentele, grijile care ne împovărau de la zi la zi. Eu una, acum, după 1 an, înainte de orice, cred că am reușit să mă descotorosesc de multe frământări, concentrându-mi atenția pe lucrurile cu adevărat importante: empatia, încrederea, iubirea, dar, mai ales, sănătatea și recunoștința. Exact la ele o să mă refer mai departe.

S-au făcut o groază de studii în acest ultim an, totul din nevoia de a afla cum facem față acestui experiment unic pentru omenire. Dar, pentru că este 8 Martie, am să mă refer acum doar la acele cercetări care au pus în centrul atenției FEMEIA. Nu o fac doar de dragul sau în contextul acestei zile, ci pentru că îmi doresc să aveți adunate laolaltă niște cifre care să scoată în evidență cât de important este rolul femeii acasă și în societate, dar și faptul că nici în fața acestei crize nu am fost egali.

Și am să încep cu impactul pandemiei asupra unei munci mai puțin recunoscute a femeilor, cea domestică. Cât confort ați avut fiecare acasă în ultimul an și cine a fost responsabil de el știți foarte bine. În cifre însă, sitația arată astfel: dacă peste 51% dintre femei au răspuns că sarcinile casnice au fost în exclusivitate atribuțiile lor, pentru bărbați procentul nu depășește 12, restul respondenților recunoscând că  împart munca din casă în mod echitabil. Mai mult, în contextul telemuncii, 6% dintre femei au spus că au fost nevoite să lucreze noaptea, după ce au adormit copiii.

Și dacă de copii, multe luni din acest ultim an, ne-am ocupat de acasă, părinții și bunicii din căminele de bătrâni, instituțiile de îngrijire paleativă sau care beneficiază de îngrijire la domiciliu, nu ar fi trecut peste fără efortul angajaților și voluntarilor din astfel de centre. Iar statisticile arată că aproape 95% dintre ei sunt femei.

Tot femeilor trebuie să le fim recunoscători și pentru că în toată această perioadă ne-am putut aproviziona cu cele necesare traiului, comerțul fiind un domeniu în care doamnele dețin supremația – de exemplu, doar din rândul casierilor 82% sunt femei. De fapt, pe toată zona de servicii, ponderea doamnelor în efectivul total de salariați este extraordinar de mare, serviciile fiind, din păcate, și un sector extrem de fragil în fața crizei, care a dat în ultimul an cei mai mulți șomeri, două treimi fiind femei.

Am lăsat pentru final însă adevăratele eroine ale acestui ultim an. Conform unei sinteze a Parlamentului European, din cele 49 de milioane de angajați din Uniunea Europeană care s-au aflat în prima linie în timpul pandemiei, deci cei mai expuși la virus, aproximativ 76% sunt femei - majoritatea medici, asistente medicale, infirmiere. O adâncă plecăciune în fața dumneavoastră, recunoștința noastră și respect!

Ar mai fi de spus, ar mai fi exemple de dat, dar mă opresc. Pentru că nu doar de 8 Martie, ci zi de zi, fiecare dintre noi avem mulțumit multor femei, acasă sau în societate. 8 Martie este doar un prilej de a ne etala prețuirea în fața tuturor.

La multi ani, doamnelor!




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii