Împărţită în atâtea partiduleţe încât nici nu li se mai ştiu numele şi numărul, opoziţia e fărâmiţată aproape ireversibil. Preocupate mai degrabă de propriile orgolii şi mutări de culise, partidele de dreapta s-au autosabotat, aruncându-se aproape în ridicol. Pentru PDL - să-l numim cel mai important partid de opoziţie - a fost mai important pe unde-şi mută poşeta Elena Udrea decât proasta guvernare a lui Victor Ponta. Pentru restul partiduleţelor - atât de fărâmiţate încât mi-e greu să cred că vor atinge măcar pragul de 5% la alegeri - pare că nu contează nimic. Poate doar ce mai zice Udrea, odată mutată la Mişcarea Populară.
Opoziţia e praf şi pulbere, atât de fărâmiţată şi divizată, încât nici nu mai pare capabilă să-şi revină vreodată.
Şi totuşi, speranţa actualei drepte ar putea să vină tocmai de la marele său duşman politic, USL, unde împunsăturile între PSD şi PNL au reintrat în actualitate. Contrele dintre cei doi lideri, Ponta şi Antonescu, au reînceput, ieri, după o acalmie care a durat o lună de zile. PSD pare că a început să ia tot mai multe decizii de capul său, fără consultarea partenerilor de guvernare - vezi, de exemplu, măsura legată de aşa-numita reducere a ratelor la bănci pentru cei cu venituri sub salariul mediu pe economie - ceea ce îi irită tot mai mult pe liberali. Şi probabil că acesta este şi scopul ascuns al pesediştilor: de a-i face pe liberali să iasă singuri de la guvernare, înainte de a-i da afară PSD. Întărindu-se tot mai mult cu parlamentari din cadrul PPDD, bazându-se şi pe traseismul din sânge al multor altor aleşi, chiar şi din rândurile actualei Opoziţii de dreapta, PSD pare că urmăreşte să-şi asigure singur majoritatea în Parlament şi, implicit, la Putere. Ceea ce se va întâmpla, cel mai probabil, undeva prin vară, după alegerile europarlamentare, când social-democraţii îşi vor desemna şi propriul candidat la preşedinţie. Pesediştii visează la asta încă de pe vremea lui Năstase - de a-şi asigura atât Parlamentul şi Guvernul, cât şi Preşedinţia. Un vis mult prea umed pentru a se împiedica de-un Crin Antonescu, tot mai depăşit de situaţia din USL şi tot mai puţin dorit de pesedişti.
Prin urmare, nu ar trebui să mire pe nimeni dacă, peste vreo jumătate de an, PNL se va trezi brusc în Opoziţie, iar Crin Antonescu drept principal candidat al acesteia la funcţia supremă în stat. Nu de alta, dar probabil aşa îşi vor lua de-o grijă şi multe dintre partiduleţele de dreapta din Opoziţie.
