Saptamina aceasta, la nivel national, ar fi trebuit sa inceapa programul de evaluare a starii de sanatate a populatiei, "Analize pentru toti". Programul este o premiera pentru Romania si prevede ca toti cetatenii, asigurati sau nu, sa mearga la medic pentru a-si face un set minim de analize. Ideea unui asemenea program este extraordinara. Teoretic. Si nici nu are cum sa nu fie asa, din moment ce la finalizarea lui ar insemna ca fiecare dintre noi sa stim exact ce probleme de sanatate avem si la ce risc de imbolnavire sintem expusi. Adica, odata incheiat programul, nu vom mai avea motive sa auzim comentarii de genul: "I s-a facut rau dintr-odata" sau "A murit pe picioare, fara sa fi suferit vreodata de ceva".
In practica insa, inca din start s-a pornit in stilul tipic romanesc: cu o intirziere de mai bine de jumatate de an, si fara infrastructura asigurata. Mai precis, desi demararea s-a anuntat cu surle si trimbite, mai intii de la 1 ianuarie 2007, si apoi de la 1 iulie, nici pina in prezent in cabinete nu au sosit computerele si formularele, laboratoarele nu au finalizat pregatirile, cetatenii nu au primit inca taloanele prin posta. Bulibaseala e cuvintul de ordine si, sigur, dupa cum decurg lucrurile, in scurt timp, Romania se va confrunta cu o veritabila criza in Sanatate. S-a demonstrat astfel, o data in plus, ca orice idee, oricit de geniala ar fi, nu are cum sa fie implementata intr-un sistem bolnav cronic. Si numai cine nu a trecut de multa vreme printr-un spital sau dispensar, nu stie ce inseamna lucrul acesta. De aceea mi-e teama ca se va alege praful de aceasta initiativa, desi o consider imperios necesara, importanta si corecta. Pentru ca imi este clar, sistemul romanesc de sanatate nu este pregatit nici pe departe sa faca fata unei asemenea provocari. Mai ales ca nu e un secret nici cite ore trebuie sa se stea la coada la un cabinet medical, nici cu cite luni inainte ar trebui sa te planifici la un laborator de analize. Pai, daca acum, in conditii hai sa le spunem "normale", cind vin la medic doar cei care au musai nevoie de el, ne confruntam cu asemenea probleme, ce-o sa se intimple cind programul va incepe efectiv si aceste cabinete si laboratoare, si asa sufocate, vor fi luate cu asalt de circa 20 de milioane de romani?
Nici nu vreau sa ma gindesc ce calvar va trebui sa induram, deopotriva, medici, laboranti si pacienti. Acesta este motivul pentru care nu am incredere totala nici in corectitudinea evaluarilor, pentru ca, iarasi, nu e un secret sint laboratoare care si in conditii "normale" dau rateuri serioase in analizarea probelor. Ce se va intimpla cind vor fi pur si simplu coplesite de volumul de munca? E clar, daca Ministerul Sanatatii nu va gasi o solutie eficienta de rezolvare a tuturor acestor probleme, vom avea la final o evaluare incorecta si partiala. Evaluare care, conform calculelor Ministerului, inseamna peste 300 milioane de euro.
Dar ce ne mira! Initiative onorabile, pentru care s-au cheltuit sume exorbitante si de care, in final, s-a ales praful, au mai fost in sistemul romanesc de sanatate. Ginditi-va numai la ce s-a intimplat in guvernarea CDR, cind pe bani grei s-au cumparat seturi intregi de aparatura ultraperformanta, care nici pina acum nu au fost despachetate. Pentru ca, si atunci, ca si acum, programul a fost insuficient gindit, creat strict teoretic, fara sa se tina cont si de realitate.
In practica insa, inca din start s-a pornit in stilul tipic romanesc: cu o intirziere de mai bine de jumatate de an, si fara infrastructura asigurata. Mai precis, desi demararea s-a anuntat cu surle si trimbite, mai intii de la 1 ianuarie 2007, si apoi de la 1 iulie, nici pina in prezent in cabinete nu au sosit computerele si formularele, laboratoarele nu au finalizat pregatirile, cetatenii nu au primit inca taloanele prin posta. Bulibaseala e cuvintul de ordine si, sigur, dupa cum decurg lucrurile, in scurt timp, Romania se va confrunta cu o veritabila criza in Sanatate. S-a demonstrat astfel, o data in plus, ca orice idee, oricit de geniala ar fi, nu are cum sa fie implementata intr-un sistem bolnav cronic. Si numai cine nu a trecut de multa vreme printr-un spital sau dispensar, nu stie ce inseamna lucrul acesta. De aceea mi-e teama ca se va alege praful de aceasta initiativa, desi o consider imperios necesara, importanta si corecta. Pentru ca imi este clar, sistemul romanesc de sanatate nu este pregatit nici pe departe sa faca fata unei asemenea provocari. Mai ales ca nu e un secret nici cite ore trebuie sa se stea la coada la un cabinet medical, nici cu cite luni inainte ar trebui sa te planifici la un laborator de analize. Pai, daca acum, in conditii hai sa le spunem "normale", cind vin la medic doar cei care au musai nevoie de el, ne confruntam cu asemenea probleme, ce-o sa se intimple cind programul va incepe efectiv si aceste cabinete si laboratoare, si asa sufocate, vor fi luate cu asalt de circa 20 de milioane de romani?
Nici nu vreau sa ma gindesc ce calvar va trebui sa induram, deopotriva, medici, laboranti si pacienti. Acesta este motivul pentru care nu am incredere totala nici in corectitudinea evaluarilor, pentru ca, iarasi, nu e un secret sint laboratoare care si in conditii "normale" dau rateuri serioase in analizarea probelor. Ce se va intimpla cind vor fi pur si simplu coplesite de volumul de munca? E clar, daca Ministerul Sanatatii nu va gasi o solutie eficienta de rezolvare a tuturor acestor probleme, vom avea la final o evaluare incorecta si partiala. Evaluare care, conform calculelor Ministerului, inseamna peste 300 milioane de euro.
Dar ce ne mira! Initiative onorabile, pentru care s-au cheltuit sume exorbitante si de care, in final, s-a ales praful, au mai fost in sistemul romanesc de sanatate. Ginditi-va numai la ce s-a intimplat in guvernarea CDR, cind pe bani grei s-au cumparat seturi intregi de aparatura ultraperformanta, care nici pina acum nu au fost despachetate. Pentru ca, si atunci, ca si acum, programul a fost insuficient gindit, creat strict teoretic, fara sa se tina cont si de realitate.
