„În cel mai scurt timp, prima va fi Legea parteneriatului public-privat şi apoi Legea achiziţiilor, care, după cum ştiţi, se află în transparenţă. Noi sperăm ca într-o săptămână să putem să rezolvăm”. Acesta a fost răspunsul halucinant dat ieri de – cine credeţi? – premierul României, Viorica Vasilica Dăncilă, la ieşirea din şedinţa Biroului Politic Naţional al PSD, întrebată despre proiectele discutate la reuniunea de partid, ce urmează a fi aprobate de Guvern. Asta după ce, în primă fază, premierul a dat să fugă de presă şi să evite întrebările jurnaliştilor.
S-a dovedit din nou, dacă mai era nevoie, că nu există declaraţie ori ieşire publică a „prim-ministresei” în care aceasta să nu facă o greşeală gravă de limba română. De fapt, premierul României are grave greşeli de exprimare în limba ţării pe care o guvernează. Aici s-a ajuns!
Aproape că nici nu mai are rost să discutăm despre competenţele profesionale ale Vasilicăi Dăncilă, despre capacităţile sale de a conduce un guvern şi, implicit, destinele unei ţări şi ale unei naţii. Cum mai poţi vorbi despre aşa ceva, atunci când premierul dovedeşte că are lacune serioase în a se exprima în limba sa maternă? Mai are rost să discutăm despre actul guvernării, când există asemenea probleme în privinţa actului vorbirii? Ce viziune salvatoare pentru ţara sa poate avea un asemenea premier? De fapt, nici nu are.
Înţeleg că este jucăria perfectă a lui Liviu Dragnea, instrumentul prin care acesta guvernează, omul ascultător şi supus liderului suprem, dar totuşi... prezenţa Vasilicăi Dăncilă într-o funcţie de asemenea înaltă demnitate publică este o ruşine pentru România! Este pur şi simplu jenant! Este, probabil, cel mai agramat premier din istoria României. Este ruşinos chiar pentru femei, în general – păcat că prima femeie-premier din istoria noastră s-a nimerit a fi tocmai Dăncilă.
Dar numirea şi prezenţa acestui personaj în fruntea Guvernului ţării ar trebui să fie o ruşine şi pentru PSD, pentru liderul său şi pentru toţi pesediştii care ştiu a vorbi corect limba română. Cu toţii ar trebui să fie măcar indignaţi, dacă nu de-a dreptul revoltaţi. N-ai cum să crezi, uitându-te la Dăncilă vorbind liber, că totul este în regulă. N-ai cum să consideri, ascultând-o pe Dăncilă, că de fapt nu-i nicio problemă.
N-ai cum să speri că o ţară condusă de un agramat semi-analfabet, manevrat de un infractor condamnat, chiar poate avea cu adevărat un viitor. Poate doar dacă eşti ca ei.
