Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Ne doare-n fund

Ceea ce se anunta de mai multa vreme a explodat cu furie in Caucaz: micul stat Georgia - care se intinde pe mai putin de 70.000 kmp si are o populatie de 4,4 milioane de locuitori - a calcat Rusia pe bataturi invadind un teritoriu care-si declarase independenta in 1991 cu acordul tacit al Moscovei. Aparent, nu este decit o confruntare asemanatoare celei din Kosovo de acum noua ani, cind sirbii au dat iama-n albanezi. Acum, georgienii au dat iama in Osetia de Sud, provincie din care fusesera alungati la inceputul anilor '90. Poate ca nu ar fi atit de mare interesul acordat acestei regiuni, daca Georgia nu s-a fi situat pe malul opus al Marii Negre fata de litoralul romanesc si daca n-ar fi existat proiecte ca prin aceasta mica tara sa treaca conductele de petrol si gaze din infierbintatul Orient Mijlociu, menite sa slabeasca monopolul rusesc al alimentarii Europei cu resurse energetice.
Curajul georgienilor a luat pe nepregatite comunitatea internationala. Rusii, desi avantajati ca raport de forte si pozitionare geografica (sint vecinii de la nord ai Georgiei) inca nu au replicat cu toata forta, multumindu-se doar sa opuna rezistenta in ciudata lor calitate de trupe de mentinere a pacii in regiune. Americanii au bataie de cap in Irak, unde mentin o forta de peste 140.000 de oameni, dar si acasa, unde recesiunea economica isi arata coltii, pe fondul unei politici vadit conciliante fata de Moscova. Chinezii sint prea ocupati ca Jocurile Olimpice sa se incheie cu bine, iar Marea Britanie si Franta - ultimii doi din cei cinci membri ai Consiliului de Securitate ONU - nu si-au manifestat un interes deosebit pentru gasirea urgenta a unui compromis in conflict. Misiune imposibila de altfel, cita vreme Rusia nu va accepta adoptarea vreunei solutii defavorabile intereselor sale. Ceea ce face cu atit mai admirabil curajul georgienilor, care probabil incep sa resimta lipsa unui sprijin din partea comunitatii internationale si mai ales a structurilor catre care tind, NATO si UE.
Spre deosebire de georgieni, romanii incearca sa convinga cu vorba buna. Asa le-am facut cadou ucrainenilor Insula Serpilor, asa pierdem oameni in Irak si Afganistan fara a fi limpede interesul nostru in regiune si acceptam usor tratamentul de tara de clasa a doua. Simbata, un Consiliu Suprem de Aparare a Tarii s-a tinut in regim de concediu. Convocat din cauza climatului instabil din estul Marii Negre, reuniunea a fost marcata de absenta sefilor SIE si SRI, dar si a premierului Tariceanu, plecat cu Dinu Patriciu in croaziera pe Mediterana. Sigur, pericolul nu e unul iminent pentru Romania, dar implicatii vor exista. Iar vacanta ramine mult mai importanta decit un amarit de conflict, chiar daca e de asteptat ca acesta sa aiba urmari nefavorabile pentru Romania, in special pe plan economic. Un plan de masuri preventive se impune, dar concluzia nescrisa de dupa CSAT-ul de simbata e sa asteptam, poate ca totul se va rezolva de la sine.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii