Oricum, manifestaţiile de pe străzile Chişinăului au arătat clar că nu poporul moldovean a protestat împotriva comunismului şi a statului poliţienesc, ci doar tinerii moldoveni - studenţii şi elevii. Repet şi subliniez: TINERII moldoveni. Şi mai fac o precizare: STUDENŢII şi ELEVII. În România, în marile oraşe, alături de basarabenii veniţi la studii, şi-au exprimat solidaritatea TINERII români. Iarăşi mă văd nevoit să repet: TINERII români. Scânteia Revoluţiei de la 1989 a fost aprinsă de TINERI. Cântecele despre libertate din Piaţa Universităţii au fost scrise şi cântate de către TINERI. De-a lungul dezbaterilor aprinse pe tema situaţiei de la Chişinău, Tudor Octavian a fost singurul care a insistat să facă o precizare importantă. Şi a făcut-o apăsat: pe străzile Chişinăului n-au fost "oameni", ci TINERI. Arestaţi, anchetaţi, bătuţi, violaţi, mutilaţi, ucişi au fost, de fiecare dată, TINERII. Şi în Chişinău, şi la Revoluţia din '89, şi în Piaţa Tian An Men...
Ai cui Dumnezeu sunt TINERII aceştia? Sunt ai nimănui? Când crăpi capul unui puşti de 16 ani - şi mai şi spui că eşti în timpul orelor de program, că eşti la "serviciu", că aşa îţi câştigi pâinea - chiar nu-ţi trece prin minte că poate n-ai văzut bine şi tocmai l-ai lăsat lat, din greşeală, pe copilul tău? Până la urmă, ce cer TINERII ăştia? Păi cer ceva extrem de simplu şi, în acelaşi timp, extrem de complicat: LIBERTATE. Vor să răspundă direct şi personal de eşecurile sau succesele lor, iar asta nu o pot face decât într-o societate liberă. Vor să trăiască într-un stat de drept, unde "dreptul" să fie fundamentat pe libertăţile cetăţeneşti, iar libertăţile cetăţeneşti pe principiile libertăţii individuale. Vor ca nimeni să nu mai ridice mâna asupra altuia. Vor să circule liberi, să gândească liberi şi să nu mai repete greşelile din trecut. Vor s-o termine cu tiraniile, dictaturile şi miliţia conştiinţelor. Vor ca prostia să fie numită Prostie şi abjecţia Abjecţie.
Mai trebuie spus că alături de aceşti tineri au fost oameni de toate vârstele, care n-au abdicat de la princiile morale cu care au înţeles să se însoţească în viaţă. Şi, în spiritul acestei idei, ei trebuie numiţi tot TINERI.
Nu am decât cuvinte de admiraţie pentru aceşti TINERI. Pe mulţi dintre noi, aceşti tineri nu ne lasă să "îmbătrânim" şi să devenim cinici. Şi o fac într-un mod care obligă - riscându-şi vieţile. De aceea, le aduc un omagiu tuturor TINERILOR din lumea aceasta, indiferent de vârsta lor şi de poporul pe care-l reprezintă.
Ai cui Dumnezeu sunt TINERII aceştia? Sunt ai nimănui? Când crăpi capul unui puşti de 16 ani - şi mai şi spui că eşti în timpul orelor de program, că eşti la "serviciu", că aşa îţi câştigi pâinea - chiar nu-ţi trece prin minte că poate n-ai văzut bine şi tocmai l-ai lăsat lat, din greşeală, pe copilul tău? Până la urmă, ce cer TINERII ăştia? Păi cer ceva extrem de simplu şi, în acelaşi timp, extrem de complicat: LIBERTATE. Vor să răspundă direct şi personal de eşecurile sau succesele lor, iar asta nu o pot face decât într-o societate liberă. Vor să trăiască într-un stat de drept, unde "dreptul" să fie fundamentat pe libertăţile cetăţeneşti, iar libertăţile cetăţeneşti pe principiile libertăţii individuale. Vor ca nimeni să nu mai ridice mâna asupra altuia. Vor să circule liberi, să gândească liberi şi să nu mai repete greşelile din trecut. Vor s-o termine cu tiraniile, dictaturile şi miliţia conştiinţelor. Vor ca prostia să fie numită Prostie şi abjecţia Abjecţie.
Mai trebuie spus că alături de aceşti tineri au fost oameni de toate vârstele, care n-au abdicat de la princiile morale cu care au înţeles să se însoţească în viaţă. Şi, în spiritul acestei idei, ei trebuie numiţi tot TINERI.
Nu am decât cuvinte de admiraţie pentru aceşti TINERI. Pe mulţi dintre noi, aceşti tineri nu ne lasă să "îmbătrânim" şi să devenim cinici. Şi o fac într-un mod care obligă - riscându-şi vieţile. De aceea, le aduc un omagiu tuturor TINERILOR din lumea aceasta, indiferent de vârsta lor şi de poporul pe care-l reprezintă.
