Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Marx sau America?

"Ideea unei piete atotputernice, fara interventii politice, este o nebunie." Asta a spus presedintele Frantei. E vorba de acelasi Nicolas Sarkozy, cel care-si fundamentase campania pe promisiunea unei piete libere, in care interventia statului in economie sa fie drastic diminuata. Hank Paulson, secretarul american al Trezoreriei, are o parere asemanatoare: "Capitalismul gol este terminat." Nobelul pentru economie a fost acordat unui critic al administratiei Bush - americanul Paul Krugman. Pe de alta parte, Moises Naím, redactorul-sef al "Foreign Policy Magazine" (una dintre cele mai citite si premiate reviste de politica internationala din lume), pune sfirsitul capitalismului sub semnul intrebarii, argumentind cu afirmatia ca o fi capitalismul asediat pe Wall Street, dar nu si in Beijing, Bangkok sau Sao Paulo.
Dezbaterea pe tema capitalism versus anticapitalism s-a declansat si in Romania. Evident, nu la nivelul clasei politice, ci la nivelul societatii civile. Toata aceasta criza mondiala ne aduce in fata unei mai vechi "nedumeriri" a romanului de dupa Revolutie: Marx sau America? Nici nu putem vorbi de o noua ciocnire a stingii cu dreapta, ci, mai degraba, de o intilnire precipitata. Clasa politica romaneasca, cu toate ca se preface ca-si vede in continuare de cumparaturile de sarbatori, este luata pe neasteptate. Chiar nu mai pricepe nimic. Si totul parea atit de usor! Marx fusese asasinat, noua doctrina imbratisata, afacerile mergeau bine. Brusc, incorporarea intr-un presupus imbatabil organism politic si economic isi arata si cealalta fata: dependenta si fata de esecuri. Cei care comenteaza criza actuala din perspectiva anticapitalista sint taxati ca stingisti. Procapitalistii asimileaza criza de astazi cu multe altele din trecut (1929, 1945, 1952, 1973, 1987 etc), explicind tocmai capacitatea capitalismului de a iesi din "crize". Stingistii de pension acuza sistemul capitalist de beneficii periferice si propun implicarea statului, nu in sens etatist, ci la nivel de decizii. "Dreptacii" de conjunctura invoca - pentru a cita oara? - libera reglare a "pietei". Si tot asa...
Dar de ce s-o mai teoretizam atit? Un lucru e clar: bogatanii acestei lumi au dat-o in bara. Rau de tot. Foarte abili in a aduna bogatii, s-au dovedit, in schimb, tare "nepriceputi" in a le distribui. In loc de bunastare, indivizii au dat-o in lux prostesc si fara limite. Schizofrenia mondiala a transformat politica intr-un Hollywood fara precedent. Se joaca "film" la tribune si se face "economie" cu pixul. Indemnurile la ratiune si calm enerveaza, iar pasiunile pentru controverse calmeaza. Cind va veni nenorocirea, nu vom mai vedea nici macar talpa vreunuia dintre cei ce indeamna la calm si ratiune, dar se vor face promovari din flancul stingistilor intelectuali. Daca va trece criza - si nu va trece decit printr-o implicare politica masiva a statelor in deciziile economice - poporul va fi pacalit ca, de fapt, masurile nu au fost de constructie social-democrata, ci doar "intelepte".
Dar tot va trebui sa raspundem odata si odata: Marx sau America? Sau China? Poate Dumnezeu? Sau dracu'?
Oricum, miine ma duc sa ma interesez de-o masina mai ieftina. Ca sa ma duca de colo pina colo, fara nici un rost.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii