Stiu deja, de multa vreme, ca in viata culturala braileana este ceva putred. O dulce amicitie de fatada, care astupa aproape parinteste orice voce nemultumita. Scriitorii braileni se imbraca unul pe altul, cordial, in platose de laude stralucitoare si defileaza tantos, prin centrul satului, atunci cind din banii contribuabililor mai apare o carte, se mai organizeaza o lansare ori o mica chermeza de intelectuali. Cu banii contribuabililor apar carti atunci cind autorul este unul dintre Cei-Alesi, adica unul bine infipt in protipendada Brailei. Altfel, autorii se duc la cele doua-trei edituri din oras care au invatat sa traiasca din asta si isi scot maretele opere pe banii lor. Apoi le impart pe la prieteni si colegi de breasla. Din punctul meu de vedere, asta nu-i viata literara, asta nu-i literatura.
De acord, am mai spus lucrurile acestea si cu alte ocazii si, in fond, acesta a fost si motivul pentru care impreuna cu citiva tineri scriitori si critici am initiat o pagina de literatura si arta chiar aici, in ziarul "Obiectiv", o pagina in care, in fiecare joi, autori care isi publica textele in reviste literare ori la edituri din capitala semneaza articole in care sint luate in "colimator" (si) volumele autorilor braileni. Textele pot fi citite si pe net, la www.obiectivbr.ro, sectiunea de "literatura si arta". Ei bine, spuneam la inceput ca, la Braila, orice voce nemultumita este parinteste astupata. In cazul unei critici sincere, dar nemiloase, datele problemei se schimba, iar reactiile discrete sint inlocuite de amenintari cu procese, bataia sau moartea. Ieri am privit spectacolul ridicol al unui scriitor brailean care, suparat fiindca a fost publicata o cronica nefavorabila despre cartea sa, si-a dat jos pojghita de intelectual rasat abordind, in fata mea, stilul de neconfundat al baietilor de cartier. Am auzit apoi ca poetul cu pricina a urcat in Biblioteca Judeteana si l-a amenintat pe unul dintre colaboratorii nostri, motiv pentru care cel din urma va depune o plingere la politie.
Si gata, nu prea mai am cuvinte. La Braila, imi pare, pina si poezia este incumetrita cu violenta, iar puterea de a ramine drept in fata unei opinii care nu te avantajeaza si de a o combate cu argumente logice nu pulseaza in venele nimanui.
De acord, am mai spus lucrurile acestea si cu alte ocazii si, in fond, acesta a fost si motivul pentru care impreuna cu citiva tineri scriitori si critici am initiat o pagina de literatura si arta chiar aici, in ziarul "Obiectiv", o pagina in care, in fiecare joi, autori care isi publica textele in reviste literare ori la edituri din capitala semneaza articole in care sint luate in "colimator" (si) volumele autorilor braileni. Textele pot fi citite si pe net, la www.obiectivbr.ro, sectiunea de "literatura si arta". Ei bine, spuneam la inceput ca, la Braila, orice voce nemultumita este parinteste astupata. In cazul unei critici sincere, dar nemiloase, datele problemei se schimba, iar reactiile discrete sint inlocuite de amenintari cu procese, bataia sau moartea. Ieri am privit spectacolul ridicol al unui scriitor brailean care, suparat fiindca a fost publicata o cronica nefavorabila despre cartea sa, si-a dat jos pojghita de intelectual rasat abordind, in fata mea, stilul de neconfundat al baietilor de cartier. Am auzit apoi ca poetul cu pricina a urcat in Biblioteca Judeteana si l-a amenintat pe unul dintre colaboratorii nostri, motiv pentru care cel din urma va depune o plingere la politie.
Si gata, nu prea mai am cuvinte. La Braila, imi pare, pina si poezia este incumetrita cu violenta, iar puterea de a ramine drept in fata unei opinii care nu te avantajeaza si de a o combate cu argumente logice nu pulseaza in venele nimanui.
