Dupa ce s-a caznit saptamani la rand, mai ceva ca-n chinurile facerii, in sfarsit, Guvernul Boc a facut public, zilele trecute, proiectul de buget pe 2009. Nu va ganditi ca gata, e batut in cuie! Nici vorba. Urmeaza prezentarea in fata sindicatelor, consultarile cu acestea si cine stie cate negocieri, revizuiri, realocari, reimpartiri de sume ori procente. Fiti siguri, vor mai trece zile bune pana vom avea o forma finala! Pana una alta, insa, ce stim clar este ca pentru 2009 avem la dispozitie un buget de austeritate, marcat de criza economica si financiara. Va fi un an greu, fara discutie, care isi va pune amprenta si pe bugetul fiecarei familii de romani. Ideea e ca, cel putin declarativ, membrii Cabinetului Boc constientizeaza pericolul deficitului bugetar si incearca sa adopte solutii "de criza", menite a inchide cornul abundentei si robinetul risipei. Unele le-au iesit, cum ar fi plafonarea megasalariilor din agentii, altele insa, cum ar fi cumularea pensiilor cu salariile din sistemul de stat, s-au lovit "mortal" de zidul puternic format ad-hoc de cei vizati de aceasta masura. Ce mai stim este ca pentru a "supravietui" acestui an greu, Guvernul isi doreste sa reduca cu 20% schema de incadrare din aparatul central, dar si sa acorde bugetarilor si pensionarilor o crestere de doar 5 procente, care sa acopere inflatia. Ar putea face exceptie de la regula doar profesorii, ale caror salarii ar putea fi majorate mai mult "daca obtin rezultate in procesul de reforma si numai prin acordarea unor sporuri bazate pe performanta". Bineinteles, si aceste masuri vor incinge serios spiritele marilor sindicate din sistemul de stat, asa ca e de asteptat ca 2009 sa fie marcat de ample actiuni de protest. Oricum, nu e un secret ca liderii sindicatelor din invatamant si sanatate au declarat deja ca vor ajunge la proteste de strada, daca nu li se vor onora promisiunile de crestere salariala cu 50, respectiv 25%. Sincer, e dreptul lor sa ceara, la fel cum indreptatita este si dorinta sindicatului functionarilor publici de a se opune disponibilizarilor. Intr-un an normal, toate aceste pretentii mi s-ar fi parut corecte. Dar intr-un an ca 2009, in care previziunile economice sunt atat de sumbre, un an in care din sistemul privat sute de mii de salariati se pregatesc sa intre in somaj si alte sute de mii au acceptat reduceri de salariu si de 20 de procente, sincer, bugetarii sar calul. Iar pretentiile lor, multe din ele peste limita decentei, nu fac altceva decat sa ne imparta iar in doua Romanii: a angajatilor la stat si a celor din sistemul privat, buni doar in calitate de contribuabili la buget.
