Incompetenţă! Servilism! Corupţie! La asta te duce gândul după ce lecturezi dosarul nr. 3604/196/2009, privind litigiul dintre Primărie şi Constantin Ţigău, un moştenitor care a revendicat şi a obţinut 235 mp din piaţa Concordia. Studiindu-l, chiar şi fără a avea cunoştinţe juridice, te cruceşti cum i s-au oferit, pe tavă, unui revendicator, un teren în zona 0 a oraşului. Ceea ce şochează încă de la început este rapiditatea (celeritatea în termeni juridici) cu care s-a judecat un dosar de o asemenea anvergură. Astfel, primul termen de judecată s-a consumat pe 28 mai 2009 şi pe data de 8 februarie a.c instanţa a pronunţat o hotărâre irevocabilă, în condiţiile în care s-a judecat şi recursul. Cu alte cuvinte, în doar 8 luni pline, în doar 3 termene la Judecătorie şi 4 la tribunal, în condiţiile în care în această perioadă a fost şi vacanţa judecătorească, la care s-a adăugat şi greva magistraţilor, s-a judecat un proces de revendicare imobiliară. Stupefiant pentru marea masă de justiţiabili care cunosc cât se poate lungi un proces civil şi cât te mai poartă pe drumuri birocraţia din Palatul de Justiţie! De pildă, pentru o banală acordare de personalitate juridică, pentru o banală asociaţie nonguvernamentală alergi jumătate de an, timp în care 4 luni durează judecata. Mai mult decât atât, la doar o săptămână după pronunţarea hotărârii irevocabile s-a "produs" la foc automat şi investirea cu formulă executorie a deciziei instanţei. Între timp, Simion Cloşcă a venit cu un cârd de poliţişti şi jandarmi ca să ocupe şi aceşti 235 mp care se adaugă celorlalţi 988 plus 155, înghiţiţi deja.
Istoria celor 235 de metri pătraţi
În august 1939, Elena Ceaprazi a cumpărat de la Cristina şi Nicolae Petcu un teren de 386 m.p. situat pe str. Concordiei nr. 2 fost 4 (documentul există la dosar). În februarie 1940, are loc căsătoria între Elena Ceaprazi şi Ţigău Anton - Mircea, dovedită printr-o adresă de la Biroul Stare civilă. În septembrie 1946 se naşte Constantin Ţigău. La un moment dat, Elena Ţigău pierde cumva 155 de mp din cei 386 mp în favoarea soţilor Tinca şi George Munteanu, dar rămâne coindivizară cu aceştia. Cum au ajuns cei 151 de mp în stăpânirea soţilor Munteanu nu se ştie, deoarece nu există niciun document depus la dosar. Există, în schimb, un contract de vânzare-cumpărare prin care această suprafaţă ajunge în proprietatea soţilor Eana şi Alexandru Munteanu, care urmau "să stăpânească terenul în indiviziune cu Ţigău Elena", după cum se afirmă în documentul autentificat în septembrie 1971. În 1974, Elena Ţigău moare, potrivit certificatului de deces anexat la dosar. Nu este în schimb niciun certificat de moştenitor, ci doar o referire la un asemenea act, dintr-un referat de expropriere, potrivit căruia Ţigău Anton - Mircea şi Ţigău Constantin - Doru "deţin suprafaţa indiviză de 235 mp" situată pe str Ghioceilor nr. 2. Prin Decretul 76/1985 urmează exproprierea, cei doi - tată şi fiu - figurând într-un tabel la poziţia 51, 52. În mai 1986, Ţigău Anton Mircea moare, certificatul de deces aflându-se la dosar. Cel puţin ciudat, NU EXISTĂ niciun certificat de moştenitor din care să rezulte negru pe alb că Ţigău Constantin - Doru, fiul decedatului, a acceptat moştenirea astfel încât să nu existe niciun dubiu cu privire la calitatea sa.
După 20 de ani
Trec 20 de ani de la căderea regimului comunist, în care moştenitorul nu face nimic, chit că statul a dat atâtea legi, unele mai bune, altele mai proaste, pentru restituirea proprietăţilor. Expiră şi TOATE termenele în care Constantin Ţigău avea posibilitatea de a solicita printr-o notificare retrocedarea terenului în baza Legii 10, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Parcă dintr-odată îşi aduce aminte că a avut 235 de mp la Brăila, introduce acţiune în revendicare, în 8 luni câştigă procesul cu Primăria şi intră şi în posesia terenului. Demn de menţionat este faptul că Ţigău are domiciliul în Iaşi, dar acest aspect nu a fost un impediment câtă vreme a găsit la fel de repede o persoană binevoitoare din Brăila, Liliana Vasile, care a acceptat GRATIS să-l reprezinte cu puteri depline şi în faţa Judecătoriei, a Primăriei şi oriunde va mai fi nevoie. Mai mult, mandatarul putea deschide un cont în numele lui Ţigău, unde puteau fi eventual viraţi banii cu titlu de despăgubire pentru teren, avea dreptul să facă operaţiuni bancare FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ etc. etc. Cel puţin asta rezultă din procura semnată la biroul notarial "Varga&Asociaţii", unde de altfel s-au autentificat multe acte legate de retrocedările din Piaţa Concordia. Cu alte cuvinte, din dosarul nr. 3604/196/2009 nu rezultă de nicăieri că Ţigău Constantin a încercat să uzeze de una din căile legale pe care statul român le-a pus la dispoziţie în decursul ultimilor 20 de ani. Ba mai mult, nu există nicio explicaţie cu privire la faptul că moştenitorul, fără certificat de moştenitor, nu a depus notificare la Legea 10 pentru a-şi revendica imobilul.
Ce zice legea
Potrivit acestui act normativ special, persoanele care n-au depus notificare în termen legal nu mai pot uza de acţiunea în revendicare. Mai pe înţelesul tuturor, TEORETIC, nu mai pot încerca în instanţă recuperarea proprietăţii în natură sau sub formă de despăgubiri. PRACTIC, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 8 iunie, 2008, există şi excepţii când se poate trece peste "litera" Legii 10. "Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale au deschisă calea acţiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriaşi", se afirmă în motivarea Deciziei Înaltei Curţi. Cu alte cuvinte, Ţigău trebuia să dovedească faptul că "DIN MOTIVE INDEPENDENTE DE VOINŢA SA" nu a putut să respecte termenele legale impuse de Legea 10. Nu numai că nu s-a dovedit acest aspect, dar avocatul lui Ţigău nici n-avea de ce să se obosească în sensul ăsta, câtă vreme NIMENI - şi mă refer aici la apărătorii Primăriei, Consiliului Local Municipal şi DAPT - nu i-a cerut-o în timpul procesului. "În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice", este excepţia pe care s-a bazat avocatul lui Ţigău, cu largul concurs al judecătorilor şi al reprezentantului Primăriei şi Consiliului Local Municipal.
Apărarea Primăriei? Varză!
Un aspect la fel de şocant ca judecarea "în regim de urgenţă" a unui astfel de dosar este "strategia" adoptată în instanţă de cei plătiţi din banii noştri pentru a apăra interesele comunităţii. Este vorba despre Angelica Pamfil, directorul Direcţiei Juridice, şi Iorga Stoian, secretarul Primăriei. Ambii sunt răspunzători pentru maniera de-a dreptul penibilă în care au asigurat apărarea Primăriei şi a Consiliului Local Municipal. Ca dovadă, Iorga a delegat-o pe domnişoara Georgiana Constantin din cadrul Direcţiei Juridice să reprezinte interesele Primarului şi ale Consiliului Local Municipal. Stupefiant este că la data procesului, Georgiana Constantin, subalterna Angelicăi Pamfil, era consilier juridic al Primăriei cu o vechime de un an. Aşadar, i s-a dat pe mână un ditai dosarul de revendicare, unei începătoare. Astfel, în "Întâmpinarea" depusă la instanţă, semnată şi de Iorga şi Pamfil, Georgiana Constantin a atins câteva puncte "fierbinţi" care, fără îndoială, puteau fi exploatate cu maximă eficienţă în favoarea Primăriei. De pildă, Constantin a cerut "dovada calculării şi încasării despăgubirilor stabilite la momentul exproprierii imobilului". De fapt, pe acest aspect s-a bazat, în opinia instanţei, aplicabilitatea prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în defavoarea prevederilor Legii 10. Mai precis, din motivarea hotărârii judecătoreşti la fond, rezultă că instanţa a reţinut că în momentul exproprierii, reclamantul deţinea un bun "şi a fost privat de acesta ÎN ABSENŢA ORICĂREI DESPĂGUBIRI". De altfel, principiul în baza căruia cel ce acuză trebuie să facă dovada este binecunoscut oricărui student la DREPT, aşa că exprimarea din "Întâmpinare" pe lângă faptul că este de tot râsul, n-a avut nicio eficienţă juridică. Revoltător este însă faptul că juriştii Primăriei, în frunte cu Iorga şi Pamfil, puteau dovedi, fără probleme, că familia Ţigău a primit despăgubiri. Mai precis, arhiva cu procesele verbale de predare-primire şi sumele încasate la vremea respectivă de cei expropriaţi este la îndemâna Primăriei. Drept dovadă, fostul primar Anton Lungu a uzat de aceste documente pe vremea când lupta, în instanţă, cu moştenitorii familiei Rugină pentru valoarea celor 1.000 de mp din Piaţa Concordia. Cu alte cuvinte, pe vremea lui Lungu nici nu se punea problema retrocedării în natură a vreunui metru din piaţă. Cum este vorba despre acelaşi Decret de expropriere, care priveşte aceeaşi zonă, este LIMPEDE că şi familia Ţigău a încasat despăgubiri, iar Iorga ştie unde se află dovezile. Nu numai că nu s-au scos aceste dovezi la fond, dar apărarea Primăriei a fost la fel de slabă şi-n recurs, aşa că Tribunalul a finalizat ce-a început Judecătoria, cu o la fel de mare viteză, astfel că pe 8 aprilie s-a ajuns la executarea silită cu poliţişti şi jandarmi, sub atenta supraveghere, din automobilul propriu, a lui Simion Cloşcă. Vom reveni.
