Umblă însă vorba că n-o să mai dureze mult şi, pentru că în trei-patru zile expiră termenul dat de şeful statului, nerăbdător să vadă roadele unei activităţi mai eficiente a Guvernului, este foarte probabil să vedem miniştri noi. Asta nu înseamnă însă şi că lucrurile vor începe să meargă mai bine. E suficient să ne uităm la reţeaua de căi ferate, unde condiţiile de călătorie sunt la fel de precare ca întotdeauna, dar costă mai scump. Sau la domeniul sanitar, despre care chiar preşedintele a dezvăluit că înghite de patru ori mai mulţi bani decât în 2000, fără a lăsa să se vadă performanţe notabile. Şi exemple sunt cu duiumul. E drept că scăderea nivelului de trai a afectat viaţa multor români - o arată scriptic acelaşi sondaj, unde 53 la sută dintre cei chestionaţi, adică de două ori mai mulţi decât media la nivelul UE, spun că situaţia economică este foarte rea.
Încrederea scăzută în Guvern se răsfrânge şi asupra altor instituţii, or misiunea principală a noilor miniştri (şi nu numai a lor) ar fi refacerea credibilităţii, cu atât mai mult cu cât peste 40 la sută dintre participanţii la sondajul Eurobarometru au indicat Guvernul ca deţinător al pârghiilor de combatere a efectelor crizei (cel mai mare procent din toate ţările UE).
Remaniat sau nu, partidele de opoziţie au anunţat deja că speră să facă praf Cabinetul Boc cu o moţiune de cenzură fixată pentru mijlocul lunii octombrie. Dar ce ar rezolva a doua cădere a Guvernului? Are cine să ocupe locul de premier în asemenea vremuri? Alegerile anticipate convin în acest moment partidelor din opoziţie, care au depăşit electoral PDL, însă lumea le-a mai văzut pe amândouă la guvernare. Şi Guvernul Boc merită pedepsit şi tras pe dreapta. 85 la sută e un procent ruşinos, iar pericolul real este ca el să devină nivelul de dezinteres al românilor la alegerile care vor veni.
