Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Istoria şi mita Vioricăi

Înrolată în cursa pentru Cotroceni, Viorica Dăncilă, premierul demis al celui mai incompetent Guvern postdecembrist, încă se crede pe cai mari, face promisiuni de majorare a salariilor şi susţine cu tărie că şansele sale de a ajunge preşedinte al României sunt foarte mari. Dacă nu ar fi fost susţinută pe ici pe colo de slugile pesediste şi de oameni fără coloană vertebrală, după eşecul de la moţiunea de cenzură, Viorica Vasilica şi-ar fi adunat broşele fluturate în faţa Guvernului şi, proaspăt coafată, şi-ar fi făcut bocceluţa şi s-ar fi întors la Videle, ca şef de scară, în aplauzele locatarilor din bloc.

Lucrurile însă nu stau deloc aşa, iar osul de ros al Puterii nu poate fi lăsat uşor din mână. În plină campanie electorală şi în goana după voturi, Viorica Dăncilă şi gaşca de pesedişti care îi mai cântă încă în strună aruncă din nou praf în ochii alegătorilor, iar fostul premier semianalfabet promite verzi şi uscate, măriri de salarii şi o viaţă ca în sânul lui Avraam.

Şi, pentru că liderii pesedişti au coborât pentru o vreme din turnul lor de fildeş, şi-au lăsat afacerile şi propriile interese şi se plimbă pe străzi, prin pieţe, sau pe coclauri, cu sloganul “Luptăm pentru fiecare român”, mulţi dintre noi uită brusc de facturi, de preţul medicamentelor, de pensiile de mizerie sau de iarna ce ne bate la uşă şi se gudură ca nişte căţei, când sunt gâdilaţi pe creştet. Am rămas fără cuvinte când, în vizitele făcute de Viorica Dăncilă în judeţul Suceava, o pensionară cu părul de argint şi suflet de slugă i-a spus cu smerenie: “Să dea Dumnezeu să fiţi stăpânul nostru! Asta dorim!”. În timpul unei alte vizite electorale, în judeţul Braşov, o asistentă medicală a îngenuncheat în faţa divei de la Videle pentru a-i pune cipici, iar  ea nu a făcut niciun gest să o oprească...

Ce se întâmplă cu aceste persoane? Ce se întâmplă cu mândria de a fi român? Cum am ajuns să spunem şi să facem lucruri trăznite în faţa unor politicieni de doi bani?

În aproape 30 de ani de la aşa-zisa revoluţie, sărăcia ne-a atins în aşa un hal până şi sufletele încât unii români nu mai reuşesc să distingă binele de rău, grâul de neghină şi se fac preş în faţa unor caricaturi de politicien?

În 1916, dezamăgit de tot ce era în jurul său, Octavian Goga descria astfel  România şi clasa politică românească: “Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate al Europei...Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti...Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşată de meningită morală”.

Câtă dreptate, cât adevăr şi cât de actuale sunt astăzi aceste cuvinte!

În plină campanie electorală, Viorica Dăncilă promite că va majora salariul minim pe economie cu 100 de lei.

Pe 21 decembrie 1989, la mitingul organizat de Partidul Comunist Român  în Piaţa Palatului, fostul dictator Nicolae Ceauşescu, promitea din balconul Comitetului Central că va da câte 10 lei studenţilor şi 100 de lei pensionarilor. Atunci, mulţimea dezlănţuită a reacţionat, au murit copii şi tineri nevinovaţi. Cum putem să uităm? După 30 de ani, suntem din nou mituiţi? Istoria se repetă ?




Categorie articol: 

Comentarii