Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Irina Stanciu: “Dosarul Gazeta – Cartea mea de vizită ca avocat!”

Achitare după 11 ani şi două luni în aşa-numitul Dosar Gazeta... 4067 de zile... Implicaţi 5 jurnalişti şi 4 directori şi administratori de ziare de investigaţii. 7 dintre ei arestaţi. De la o lună la şase luni în temniţă. Prime time multă vreme. Cu prea puţini apărători ai libertăţii de expresie în faţa loviturii împotriva presei de investigaţie. Martori, de la un premier, mai mulţi miniştri, zeci de deputaţi şi senatori, multimilionari, şefi de poliţie şi servicii secrete, magistraţi, zeci de jurnalişti, responsabili la vârf ai banului public, subiecţi ai anchetelor şi dezvăluirilor a zece ziare – şapte săptămânale şi trei cotidiane din Transilvania şi Moldova. Vreme de ani buni. Lipsire de libertate la Cluj, dreptate şi libertate la Galaţi. La Curtea de Apel Galaţi.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat, doamna Irina Stanciu, avocatul lui Aurelian Grama, directorul fondator al săptămânalului Ziarul de Mureş şi al cotidianului Zi de Zi, publicaţii editate în judeţul Mureş, reconstituie momente din cei 9 ani în care a fost apărător în acest dosar. Ne-a povestit, de asemenea, cum a ajuns avocat în Baroul Galaţi, cine sunt maeştrii care i-au marcat destinul, ce alte împliniri profesionale a avut în carieră şi ridică puţin vălul asupra viitorului. 

 

Reporter: Doamnă avocat Irina Stanciu, felicitări pentru victoria strălucitoare – ACHITARE - în mult mediatizatul şi celebrul Dosar Gazeta – al jurnaliştilor şi managerilor de ziare din Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Maramureş! Vreme de 11 ani şi trei luni, DIICOT şi instanţele clujene, brăilene şi de la Curtea de Apel Galaţi au cercetat şi  judecat o bună parte din liderii presei de investigaţie. Ce a însemnat pentru dvs. acest dosar şi cei 9 ani de proces în care aţi fost apărătorul d-lui Aurelian Grama?

Avocat Irina Stanciu: Pentru mine reprezintă o amintire temporală a curgerii anotimpurilor. Am intrat dimineaţa la sală într-o toamnă bacoviană şi am ieşit spre miezul nopţii în plină iarnă cu sănii ca-n Alecsandri...

M-am trezit în arhiva Tribunalului Brăila aşteptând să primesc dosarul penal nr. 964/113/2007, cunoscut sub numele de GAZETA, spre studiu si efectuarea de copii xerox… Când au început să-l aducă, am zis: “Ce dosar fain trebuie să fie, însă nu-i pentru mine…”, neştiind despre ce dosar e vorba. Surpriză: „D-na avocat, v-am adus dosarul…!”. Masa din arhiva penală a Tribunalului era neîncăpătoare. Şi urma să primesc altele… Şi, astfel, învăţăcel fiind, am început să iau fiecare volum în parte şi să extrag ceea ce ne privea.

A fost o muncă permanentă, studiu neîntrerupt, fişe pe termene de judecată, schelet pe apărare, pe fiecare parte vătămată, pe martori, pe probatorii în apărare. Mii de ore, în cei 9 ani ce s-au scurs, petrecute printre hârtii şi cercetând pentru a găsi cele mai bune soluţii. Din zeci de volume câte formasem în arhiva cabinetului, ştiam clar unde să identificam când aveam nevoie de documentele necesare.

Am realizat că examenele în facultate erau grele, însă am învăţat că în avocatură se dă examen în fiecare zi cu clienţii, cu avocaţii colegi şi cu magistraţii – judecători/procurori, pentru că în fiecare zi poţi să câştigi, dar poţi să şi pierzi foarte uşor dacă nu te strădui să fii foarte bun în ceea ce faci.

Aceasta a fost exigenţa maestrului Alexandru Bălan, munca şi profesionalismul în ceea ce facem, omul care mi-a vegheat paşii în această aleasă profesie, cel care mi-a acordat toată încrederea şi întreg sprijinul, şi care după 4 -5 ani de proces, alături fiindu-mi, mi-a încredinţat sarcina de a obţine libertatea clientului meu, domnul Aurelian Grama.

În primii ani, mergeam la termenele de judecată cu sentimentul că merg la cursurile de procedură penală şi de drept penal, deoarece discuţiile-dezbateri de 2-3 ore, chiar peste, care se generau pe tema lipsei de procedură existentă pe fiecare termen de judecată în special, mă determinau să-mi notez cele susţinute pe de o parte de maestrul Alexandru Bălan, pe de altă parte de procurorul de caz – dr. Dănel Cristinel Sarău, de colegii avocati cu delegaţie la dosar şi de judecătorul Viorel Vasile şi să devină acest dosar o permanentă lecţie de învăţare.

Nu pot uita că şedinţele de judecată începeau la ora 9-10 şi, uneori, la 12-13 pentru că nu aveam sală şi se terminau spre orele 22-24, nu pot uita momentele prin care am trecut – în special când în luna a şaptea de sarcină lucram la birou până la 3 dimineaţa spre finalul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond.

Nu pot uita emoţiile trăite pe parcursul celor 9 ani, predominante după anul 2014, atât pozitive, cât şi negative, temerile, îngrijorările, situaţiile în care aveai impresia că nu poţi găsi Soluţia cea mai bună sau situaţii în care aveai certitudinea că prin declaraţii de martori, de părţi vătămate şi de înscrisuri reuşeai să prezinţi cum s-au petrecut faptele în realitate.

Sintetizat numeric, procesul poate fi descris astfel: 4067 de zile, 54 de aşa-zise părţi vătămate, nouă inculpaţi, dintre care 7 au fost arestaţi între 25 şi 180 de zile, spre 200 de martori ai acuzării, peste 80 de martori ai apărării, şapte avocaţi ai părţilor vătămate, 3 avocaţi din oficiu ai vătămaţilor şi 22 de avocaţi ai apărării.

Cei nouă inculpaţi, achitaţi de completul de judecată de la Curtea de Apel Galaţi, au fost subiecte de prime-time în perioada 30 octombrie 2006– 31 ianuarie 2007, la TV, radio, în presa scrisă şi online, pe bloguri, perioadă în care foarte puţini jurnalişti le-au acordat prezumţia de nevinovăţie, i-au ascultat şi au reflectat şi punctele lor de vedere. Erau condamnaţi înainte să fi început procesul.

Dacă privesc retrospectiv, am muncit, am documentat, am creat dreptate. A fost o construcţie profesională atât de complexă şi cu specificităţi de fiecare parte – fie avocaţi, fie judecător, fie procuror de şedinţă, fie inculpaţi, fie părţi vătămate ori martori ai apărării ori ai acuzării.

Niciodată nu am cerut amânare pentru lipsă de apărare, punctez, singurele amânări au fost exclusiv din lipsă procedurală. După fiecare termen se deschideau noi provocări profesionale care te îndemnau la lectură, la cercetare, la urmărirea deciziilor Curţii Constituţionale sau ale Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie.

Legea Nr. 202/2010 a introdus noi instrumente juridice puse la dispoziţie pentru accelerarea soluţionării cauzelor. Am fost privaţi de o cale de jurisdicţie. Astfel încât Curtea de Apel Galaţi devenea înstanţa care urma să pronunţe hotărârea definitivă. Şi nu Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie! A fost încă un test greu de trecut. Psihologic şi strategic.

 

Reporter: Cum priviţi astăzi judecata care a avut loc la Tribunalul Brăila, respectiv Curtea de Apel Galaţi?

Avocat Irina Stanciu: Cea mai încărcată de responsabilităţi este activitatea judecătorului pentru că, aşa cum spune francezul, “procureurs ont le parole, juges ont le stylo!”  – “procurorul are cuvântul, judecătorul are stiloul!”. El scrie. şi ţin minte încă din facultate, cuvintele unui mare judecător, azi magistrat în CSM: “Întotdeauna din peniţa judecătorului curge aceeaşi picătură de cerneală şi când scrie o condamnare şi când scrie o achitare”.

În prima instanţă, procesul a fost judecat la Tribunalul Brăila şi s-a încheiat în 2016 cu o soluţie care nu ne-a mulţumit. Şi la Brăila ne-am fi dorit în ciuda cercetării judecătoreşti să fi fost o decizie argumentată – temeinică – în spiritul legii, o adevărată lucrare de drept.

În calea de atac, magistraţii de la Curtea de Apel Galaţi – doamnele Angelica Mihaela Lungeanu şi Raluca Elena Zara - au intrat ferm şi accelerat, temeinic şi echilibrat încă de la primul termen până-n miezul problemei, a cercetării judecătoreşti a dosarului. Au fost termene din octombrie 2016 şi au dat sentinţa în 20 decembrie 2017, acordând termene de judecată din două în două săptămâni şi nu de puţine ori şi la 10 zile. Într-un an şi două luni – fără să pară elogiativ mai mult decât cuprinde limba română, dar sincer vă spun că efortul profesional şi uman pe care doamnele de la Curtea de Apel Galaţi l-au depus în Dosarul Gazeta a fost pentru mine o sumă de lecţii pe care le primeam la fiecare termen de judecată, concretizat efectiv în cunoaşterea foarte temeinică a dosarului, zeci de volume, zeci de mii de pagini. Ştiau în amănunt elemente – detalii subtile şi surprinzătoare din urmărirea penală de la Cluj şi din Ardeal, de la fond şi elemente de noutate din calea de atac. Acte din 2001 şi 2007 de la urmărirea penală. Şi până în 2017. şi totuşi, apele erau adânci. Au fost mai mereu dispute aprinse, până la o fracţiune de secundă parcă de scânteie,... avocaţi demisionari în sală, amenzi, spectacol al nervilor şi verbelor şi argumentelor şi totul despre destinul presei şi a nouă vieţi. Şi a vieţii familiilor lor!

Mi-ar fi fost foarte greu să duc apărarea în gândirea pe care mi-o făcusem, deoarece eram contrariată sau contrată de reacţia instanţei de prea multe ori, de multe momente în care am fost dezarmată efectiv de instanţă. Tânără şi în primii ani de avocatură am crezut în puterea de a reuşi şi de a crede că, prin argumente şi dovezi, Curtea va pronunţa o hotărâre legală şi dreaptă.

Apoi, Dosarul Gazeta s-a apropiat de final când trebuia să depunem concluziile şi să rostim ultimul cuvânt.

Trei săptămâni, zi lumină, am rescris şi conceput concluzii finale după ce 100 pagini erau lucrate încă din vara lui 2017. Erau 145 de pagini de drum prin negura acuzaţiilor înspre Lumină. Înspre Libertate. Am aşteptat de la Intrarea Maicii Domnului în Biserică până de Sfântul Ignatie. Părintele Mihai Gherghe mi-a insuflat încrederea în triumful adevărului şi al dreptăţii. Dreaptă credinţă şi rugăciuni întru eliberare şi adevăr. 20 decembrie a fost ziua Libertăţii. Aurelian Grama era liber. Alături de confraţii de suferinţă - Memoranda Onac, Anca Vodă, Dorel Vidican, Liviu Man, Ioan Oţel, Dan Pârcălab, Mureşan Aurel şi Adrian Avarvarei. Toţi liberi după 11 ani.

 

Reporter: ştia ceva domnul Bălan de vreme ce v-a desemnat pe dvs. în procesul Gazeta?! şi v-a îndrumat şi apoi v-a lăsat să creşteti liber?

Avocat Irina Stanciu: Maestrul Alexandru Bălan este Omul care mi-a deschis uşa pentru intrarea în profesia de avocat, nobilă meserie de care am fost, sunt şi voi rămâne îndrăgostită, indiferent de vremuri şi de ce vârstă voi avea!

Maestrul Alexandru Bălan îmi spunea tot timpul următoarele: “Întâi munca, după aceea rezultatele!”, afirmaţie care s-a confirmat şi în Dosarul Gazeta.

Dacă îmi permiteţi, aş vrea să îi adresez câteva cuvinte, prin intermediul cotidianului dvs, pentru a-i mulţumi pentru încrederea pe care mi-a acordat-o: Cu recunoştinţă, Maestre, din inimă, vă mulţumesc!

 

Despre devenire şi destin…

 

Reporter: V-aţi format la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, la Iaşi, unde aţi obţinut 10 la licenţă, care sunt profesorii cărora le datoraţi cariera dvs.?

Avocat Irina Stanciu: Îmi amintesc cu mult drag de dascălii de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi cărora le port recunostinţă şi respect: penaliştii Tudorel Toader şi Maria Ioana Michinici, cu care am avut lucrarea de licenţă în drept penal, lucrare notată cu 10. Pe procedură penală, de Tudor Plăieşu şi Anei Labus, azi magistrat CSM. Admiraţia mea se îndreaptă şi spre profesorii Mona Pivniceru, Ioan Macovei şi Valerius Ciucă.

 

Reporter: Apoi aţi ales avocatura şi Penalul, v-aţi dat definitivatul la Galaţi, aţi fost avocat în Cabinetul Maestrului Alexandru Bălan. Aţi apărut în ziarul Viaţa Liberă la momentul în care a fost concursul pe post de avocat unde decanul a avut o intervenţie schimbătoare de destin... Ce amintiri purtaţi în suflet din această etapă?

Avocat Irina Stanciu: Pentru a promova examenul de intrare în avocatură era necesar ca la fiecare probă din cele 5 materii să obţii peste 6, iar media să fie peste 7. Eu aveam 8.50, medie de trecere, însă doar 4.50 la procedură penală, iar la penal aveam nota 10!!! Adică, concluzionând, eram respinsă. Am făcut contestaţie la procedură penală şi am obţinut 6 la acel examen (legea spune că se poate acorda maximum 0,5 p). Trecând prin această nedreptate, la momentul prealabil al susţinerii examenului de definitivat am solicitat decanului Baroului să-mi aprobe cererea să dau examen la Baroul Iaşi. Nu la Galaţi cum ar fi fost firesc. A fost şocat. Am avut trei întâlniri ca să mă determine să susţin definitivatul la Galaţi. În final, am făcut ascultare! …Acel domn decan, Mircea Breahnă, în ianuarie 2018 m-a oprit pe holul mare al Palatului de Justiţie spunându-mi cu mândrie şi bucurie: “Felicitări! Felicitări! Felicitări! Chiar achitare pe tot? Definitivă?!”. Cu recunoştinţă am răspuns: “DA, domnule decan!”.

 

Reporter: Ce alte întâmplări, poate curioase, consideraţi că v-au influenţat, poate, să studiaţi şi să munciţi mai mult, să “confirmaţi?

Avocat Irina Stanciu: Îmi amintesc de câteva întâmplări care până la urmă şi-au avut rostul. Numele de domnişoară a fost Susanu şi, cum preşedintele Curţii de Apel purta acelaşi nume, adesea eram întrebată dacă sunt fiica domnului Susanu. Tot Susanu.

Din acelaşi film parcă, după căsătorie am devenit Irina Stanciu, iar ca un déjà vu adesea eram întrebată de data aceasta dacă sunt fiica preşedintei Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, doamna Livia Stanciu. Tot Stanciu.

Ca o mărturisire, nu sunt rudă cu niciunul.

         

Reporter: În afara succesului răsunător în Dosarul Gazeta, ce alte împliniri profesionale aveţi în cariera de avocat?

Avocat Irina Stanciu: Am avut o serie de cauze penale, de drept maritim, civil, contencios administrativ. Am câştigat procesele doctorului Ichim Paul şi al senatorului Daniel Butunoiu. Recent am reuşit izbânda într-un litigiu contra Raiffesen Bank, constatându-se caracterul abuziv al clauzei privind plata contractului în valută, astfel încât împrumutul urmează să fie restituit de clienţi în lei la cursul BNR al francului elveţian din ziua plăţii, curs care să nu depăşească 20% din valoarea cursului de schimb din 30 iulie 2008, data încheierii contractului de împrumut, adică să nu depăşească 2,60 lei! Sunt extrem de bucuroasă pentru că am reuşit să anulez inclusiv dobânda!

 

Reporter: Politică şi avocatură… Politică sau avocatură?!

Avocat Irina Stanciu: E o părere personală, activând în două părţi, pe două paliere, ca avocat la Barou, în politică, azi – vicepreşedinte la nivel naţional în Comisia de Arbitraj a PNL, am înţeles şi am observat că singurul câmp deschis este avocatura. Profesia de avocat presupune în afară de carte şi muncă, şi multă dăruire, multă iubire, este o pasiune profundă. Este lumea în care mă simt bine cu adevărat.

 

Reporter: Ce intenţionaţi să faceţi în viitor?

Avocat Irina Stanciu: Intenţionez să mă înscriu la şcoala doctorală, la specializarea penal/procedură penală. În viitor mă gândesc şi gândesc o carieră în magistratură…!

 

A consemnat Ligia VORO




Categorie articol: 

Comentarii