* se întâmplă într-un imobil de la intersecţia Căii Călăraşilor cu strada Griviţei, unde cineva cu dragoste de carte şi cultură a avut ideea amplasării unei mici biblioteci pe casa scării * cărţile sunt citite şi returnate de locatari, în special de cei vârstinici * o veste bună este şi faptul că volumele nu dispar ci, din contră, apar mereu altele noi, puse pe rafturi de locatarii blocului pentru a putea fi citite de oricine vrea să facă acest lucru
Asistăm cum, după milenii, internetul a acaparat şi plăcerea/necesitatea citirii de cărţi şi ziare tipărite, cum capodopere ale literaturii universale şi naţionale zac nevândute prin anticariate sau, mai rău, ajung să fie aruncate la gunoi printre resturi menajere, în loc să fie măcar predate vreunei biblioteci sau şcoli de la ţară, ori unor familii nevoiaşe, cu mulţi copii.
Dând timpul înapoi, să ne aducem aminte despre anii când cărţile se vindeau la preţuri simbolice, iar milioanele de exemplare ce existau în biblioteci şi cluburi ale sindicatelor, cămine culturale, în licee şi facultăţi etc înlesneau dorinţa şi nevoia de a citi şi învăţa. Ca să nu mai amintim că producătorii de mobilă includeau între produsele fabricii şi bibliotecile, nelipsite în acele vremuri din apartamentele tinerilor căsătoriţi. Sau să ne amintim timpurile când era o mare bucurie pentru elevii premianţi să primească în dar câte un teanc de cărţi.
Fenomenul poate fi întors pe toate părţile, dar iată că sunt locuri şi oameni care încă mai ţin la noţiunea de BIBLIOTECĂ. Un astfel de exemplu am întâlnit, cu o plăcută surpriză, la Blocul 11, situat la intersecţia Căii Călăraşi cu strada Griviţei. O construcţie aparte în arhitectura Brăilei, prin aspect, funcţionalitate şi dotările ei, dar mai ales prin civilizaţia locatarilor. Iată ce aflăm de la Mircea Merticaru, preşedintele Asociaţei de Proprietari nr 263: “Ideea acestei biblioteci, pusă gratuit la dispoziţia tuturor locatarilor din cele 170 de apartamente, aparţine d-nei dr. Magdalena Iugulescu, chiar dânsa fiind autoare de cărţi. Ne bucură faptul că nimeni nu fură sau distruge cărţile, ba chiar sunt completate periodic. Cine sunt cei mai frecvenţi cititori? Locatarii mai în vârstă, şi poate că îi vom vedea şi pe cei tineri să «împrumute» o carte sau două”. Şi, spunem noi, de ce nu ar fi preluată şi în alte locuri această lăudabilă iniţiativă?
