Scoala romaneasca se tine bine. Nici vorba sa nu termine meciul in picioare. Din contra, la cum eschiveaza si cum da cu pumnul, avem toate motivele sa speram ca va cistiga partida inainte de limita. Si daca tot vorbim despre performantele scolii romanesti, nu putem sa nu multumim profesorilor care i-au antrenat cum scrie la carte pe elevi pentru ca acestia sa nu se faca de ris atunci cind se bat in direct la ProTV sau pe la Antena 1.
Acum, daca tot am intrat in a doua saptamina de cind vedem la televizor ce preocupari au liceenii din ziua de azi, este cazul sa-i ascultam pe elevi la lectie. Sa vedem daca le-a ramas ceva in cap, daca fractura aia de mandibula e pe bune sau doar avem de a face cu un banal oblon aparut in urma frecarii fetei pe un plan inclinat cu pumnul colegului de banca. La prima vedere, judecind dupa imaginile prezentate de televiziuni, putem conchide ca elevii, cu exceptiile care confirma regula, si-au facut temeinic temele. Se vede, domn'e, ca au stofa de luptatori, ca greutatile astea prin care trece Romania nu ii vor dobori. Nu am fi aflat in veci despre capacitatea de lupta a elevului roman daca in scoli nu se permitea accesul cu telefoane mobile performante, care pot surprinde orice cap in gura expediat dupa gongul de repriza, adica dupa ce a sunat de intrare am vrut sa zicem. Dar ceea ce ne bucura cu adevarat este faptul ca am vazut destui elevi care si-au depasit profesorii. De fapt ce zicem noi depasit, cind ei i-au surclasat net. Pai, n-ati vazut fazele alea de la Constanta. "Fa, tu-mi pui mie 3? Iti rup dintii aia din gura daca mai dai o data in mine!" ii explica un elev dascalului care-l asculta mut de uimire, ca sa nu zic, totusi, de frica. Putem spune fara teama de a gresi ca acel elev are mari sanse de a deveni olimpic in adevaratul sens al cuvintului. Trebuie doar sa puna mina pe carte, mai abitir ca pina acum, si sa demonstreze profesorilor ca atunci cind te loveste o coperta groasa intre ochi, efectul este la fel de devastator ca atunci cind te izbeste acceleratul de Constanta. Ziceam ca astfel de elevi au mari sanse sa devina olimpici si nu am glumit deloc. Astfel de elevi talentati ar trebui inclusi in lotul olimpic si pregatiti temeinic pentru Olimpiada de la Beijing din 2008. Antrenamentele ar trebui sa inceapa cit mai curand, pentru ca la Beijing va fi bataie pe viata si pe moarte pentru o medalie de aur. Acolo nu impresionezi pe nimeni cu 2-3 picioare in gura cum expediai tu colegului de clasa in veceul scolii sau cu un pumn trintit in tabla de fata cu profesorul. Nu, taticu, la Beijing vin si elevii americani, despre care se stie cit de bine sunt pregatiti. Chiar putem spune ca americanii au trecut la "next level", din moment ce abordeaza tehnici superioare de antrenament. Pai, pe vremea cind pustanii din America se impuscau in recreatie, elevii de pe la noi inca isi mai trageau picioare-n cur in spatele liceului, iar gagicile se paruiau ca niste chivute in sala de sport. Sa fim seriosi, daca abordam competitia de la Beijing cu asemenea bagaj tehnico-tactic, o sa ne ciuruiasca americanii. Si-i pacat, mare pacat pentru ca in acest an elevii romani au avut si sustinerea televiziunilor care au transmis imagini inedite din salile de clasa unde ei se antrenau de zor pentru victorie. Hai Romania!
Acum, daca tot am intrat in a doua saptamina de cind vedem la televizor ce preocupari au liceenii din ziua de azi, este cazul sa-i ascultam pe elevi la lectie. Sa vedem daca le-a ramas ceva in cap, daca fractura aia de mandibula e pe bune sau doar avem de a face cu un banal oblon aparut in urma frecarii fetei pe un plan inclinat cu pumnul colegului de banca. La prima vedere, judecind dupa imaginile prezentate de televiziuni, putem conchide ca elevii, cu exceptiile care confirma regula, si-au facut temeinic temele. Se vede, domn'e, ca au stofa de luptatori, ca greutatile astea prin care trece Romania nu ii vor dobori. Nu am fi aflat in veci despre capacitatea de lupta a elevului roman daca in scoli nu se permitea accesul cu telefoane mobile performante, care pot surprinde orice cap in gura expediat dupa gongul de repriza, adica dupa ce a sunat de intrare am vrut sa zicem. Dar ceea ce ne bucura cu adevarat este faptul ca am vazut destui elevi care si-au depasit profesorii. De fapt ce zicem noi depasit, cind ei i-au surclasat net. Pai, n-ati vazut fazele alea de la Constanta. "Fa, tu-mi pui mie 3? Iti rup dintii aia din gura daca mai dai o data in mine!" ii explica un elev dascalului care-l asculta mut de uimire, ca sa nu zic, totusi, de frica. Putem spune fara teama de a gresi ca acel elev are mari sanse de a deveni olimpic in adevaratul sens al cuvintului. Trebuie doar sa puna mina pe carte, mai abitir ca pina acum, si sa demonstreze profesorilor ca atunci cind te loveste o coperta groasa intre ochi, efectul este la fel de devastator ca atunci cind te izbeste acceleratul de Constanta. Ziceam ca astfel de elevi au mari sanse sa devina olimpici si nu am glumit deloc. Astfel de elevi talentati ar trebui inclusi in lotul olimpic si pregatiti temeinic pentru Olimpiada de la Beijing din 2008. Antrenamentele ar trebui sa inceapa cit mai curand, pentru ca la Beijing va fi bataie pe viata si pe moarte pentru o medalie de aur. Acolo nu impresionezi pe nimeni cu 2-3 picioare in gura cum expediai tu colegului de clasa in veceul scolii sau cu un pumn trintit in tabla de fata cu profesorul. Nu, taticu, la Beijing vin si elevii americani, despre care se stie cit de bine sunt pregatiti. Chiar putem spune ca americanii au trecut la "next level", din moment ce abordeaza tehnici superioare de antrenament. Pai, pe vremea cind pustanii din America se impuscau in recreatie, elevii de pe la noi inca isi mai trageau picioare-n cur in spatele liceului, iar gagicile se paruiau ca niste chivute in sala de sport. Sa fim seriosi, daca abordam competitia de la Beijing cu asemenea bagaj tehnico-tactic, o sa ne ciuruiasca americanii. Si-i pacat, mare pacat pentru ca in acest an elevii romani au avut si sustinerea televiziunilor care au transmis imagini inedite din salile de clasa unde ei se antrenau de zor pentru victorie. Hai Romania!
