Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Electoratul la majorat, serbat cu combinaţii monstruoase!

Cristian Pârvulescu, "moţul" democraţiei din România, cel care a modificat regulamentul ONG-ului Pro Democraţia şi a ajuns la al cincilea mandat (de la maxim două mandate), vrea să se anuleze votul popular pentru referendum. Gheorghe Funar, medievalul nostru "luptător" împotriva hunilor, doreşte anularea alegerilor. Adrian Năstase declară că nici acum nu se ştie cine a câştigat alegerile acum cinci ani, când a fost el contracandidatul lui Băsescu. O întreagă media românească, condusă de ştiţi dumneavoastră cine, a iniţiat o campanie de deformare şi anatemizare a imaginii votării din 22 noiembrie 2009. Se tot induce ideea că alegerile ar fi fost fraudate cu o maşină albă, cu câteva autobuze şi cu cele câteva sute de oameni care aşteptau să voteze în Gara de Nord. Se doreşte acreditarea ideii că alegerile, în România, sunt, de regulă, fraudate şi că votul poporului român nu contează de fapt. Evident, toată mascarada asta va amuza Europa atunci când aceasta va stabili ratingul de ţară nu diminuându-l, ci trecându-l pe minus.

Prezenţa la vot a fost surprinzătoare, incredibilă. După ani de zile de letargie, românii s-au înviorat brusc şi au reuşit să voteze în proporţie de peste 50%. Validarea referendumului consacră o schimbare majoră a mentalităţii electoratului, indicând faptul că acesta este dispus să-şi exprime direct şi ori de câte ori este nevoie voinţa, dacă instrumentele îi sunt puse la dispoziţie. Astfel încât, după cum s-a văzut, un "preşedinte-jucător", oricare ar fi numele lui, pare a stimula şi a veni în întâmpinarea unui popor exasperat de neputinţă şi ţinut în lesă de politicienii care, imediat după păcăleala din timpul campaniilor, acţionează contrar mandatului pe care l-au primit.

Despre ce vorbim până la urmă? Despre maturizarea electoratului. Sau, mai bine spus, despre procesul de maturizare în care se află. O ştire de ultimă oră pare să-mi confirme senzaţia de mare test pe care trebuie să-l treacă electoratul românesc. Chiar acum, în timp ce scriu, aflu că liberalul Crin Antonescu, înainte de a gândi în numele ţării, a refuzat orice negociere cu Traian Băsescu în nume propriu şi-l susţine pe Mircea Geoană în schimbul numirii lui Johannis ca premier. Aşadar, visul monstruos pare a reînvia: Ion Iliescu, cu şapca de comisar sovietic pe cap - vorba lui Cristian Tudor Popescu - bate palma cu trabucul imperialist al lui Dinu Patriciu, care - vorba lui Ioan T. Morar - îl obligă pe Neagu Djuvara să voteze cu Vanghelie. Dar nu asta e prea de tot, ci proba demenţială la care e supus electoratul liberal. Spun asta pentru că electoratul liberal constituie nucleul cel mai dur şi incoruptibil, care şi-a dovedit stabilitatea pe parcursul multor ani.
Ce va fi? Cam asta-i întrebarea, dar nu privitoare la cine va câştiga alegerile, ci privitoare la reacţia electoratului liberal în faţa opţiunii de neînţeles a lui Crin Antonescu. 15-20% dintre votanţi hotărăsc, în mod surprinzător, soarta României pentru următorii 5 ani.
Aflat la sărbătoarea majoratului, electoratului român nu-i mai rămâne decât să-şi exerseze, fără pauze prea lungi şi dese, discernământul.

Citeşte blogul lui Cristian ROBU-CORCAN

 




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii