Aoleu, păi ce-am făcut, mă nene, mă?! Nici vagabonzii din Brăila nu mai percutează aşa cum percutau pe vremuri. Păi, pe vremea mea, abia dacă apucau să se coacă cireşele la bunică-mea în curte, că ne şi trezeam cu jumătate de copac cules. Băieţii îşi făceau treaba la adăpostul nopţii, de ziceai că au lanterne în loc de ochi. Astăzi, s-a terminat cu şmecheria: unul nu s-ar mai băga să adune o caisă, o corcoduşă, chiar dacă e căzută pe jos. În ziua de azi, gata, e boierie: boschetarii se uită după telefoanele oamenilor, sar la ureche şi dispar cu marfa printre clădirile abandonate din centrul vechi. Unul nu ar zice: uite, frate, cum au căzut corcoduşele alea pe jos, pe alee, hai să iau o găleată să le adun, poate facem un compot. Mai uşchim un kil de zahăr din Piaţa Săracă şi ne-am scos! Bun, dacă nu le place compotul, măcar să fi sărit să le adune că poate apoi luau vreun ban pe ele. Aiurea, nici aşa nu s-a băgat nimeni. Au zăcut corcoduşele alea în centrul vechi, până când trecătorii au făcut compot din ele (la propriu) pe trotuar. Bleah, ce privelişte!
Vagabonzilor care îşi fac veacul în centrul vechi al Brăilei ar trebui să le fie ruşine. Păi, vă place, mă, în ce oraş de tot compotul aţi ajuns să boschetăriţi?
P.S.: Iar acelor lucrători de la Salubritate care nu şi-au făcut treaba le doresc ca într-o bună zi să fie urcaţi călare pe mături, după care să zboare (ca în basme) de la locul lor de muncă. (Vrăjitorul Din Oz)
