Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Din ce în ce mai mulţi copii fug de acasă

De la începutul anului şi până în prezent, aproximativ 40 de minori şi adolescenţi din judeţul Brăila au fugit de acasă şi au fost depistaţi şi reîncredinţaţi familiilor de către poliţişti. Pe acest fundal oamenii legii încearcă să îi sfătuiască pe părinţi ce ar trebui să facă pentru a evita astfel de evenimente neplăcute. Plecatul de acasă al tinerilor are de cele mai multe ori ca punct de pornire un conflict cu familia, cu anturajul sau chiar cu sinele. Conform poliţiştilor, dorinţa copiilor de a părăsi locuinţa poate rezulta dintr-o varietate de motive: o situaţie stresantă care pune presiune pe aceştia, generată de incapacitatea lor de a comunica cu familia, de a suporta sarcinile casnice, regulile casei, modul de viaţă al părinţilor, teama de consecinţele faptelor pe care le-au săvârşit, lipsa dorinţei de a mai merge la şcoala sau pur şi simplu o formă de luptă pentru putere. Încercarea adolescenţilor şi a minorilor de a părăsi locuinţa vine de cele mai multe ori dintr-o dorinţă de evitare a confruntării cu problemele şi dificultăţile din fiecare zi. În aceste condiţii, este foarte important ca părinţii să comunice cu copilul, fără a-l acuza, deoarece, în acest mod, l-ar putea îndepărta şi mai mult şi i-ar putea alimenta dorinţa de a fugi din cauza presiunii. Este esenţial ca părinţii să manifeste empatie în relaţia cu copilul, dar şi fermitate, pentru a nu transmite mesajul greşit şi, mai ales, pentru a nu lăsa impresia că cel ce deţine controlul este copilul. "Fuga de acasă poate fi o reacţie de apărare şi protest, determinată de factori de mediu precum dezorganizarea familială, alcoolismul şi conduitele agresive ale părinţilor, ori o manifestare predelincventă, generată de lipsa supravegherii, dezinteres faţă de şcoală, influenţa unui anturaj nefast în care se propagă o inducţie negativă de participare la acte ilicite sau din teribilism şi din solidaritate de grup", ne-a declarat inspector Jenel Şogor, purtător de cuvânt al IPJ Brăila. În concluzie, părinţii sunt cei cărora le revine rolul de a-i învăţa pe copii cum să soluţioneze problemele şi cum să identifice acei factori declanşatori care îi conduc spre adoptarea deciziilor riscante. Atât timp cât primesc sprijin din partea familiei, tinerii pot depăşi mai uşor problemele specifice vârstei lor şi se pot "înarma" cu strategii care să îi ajute, eliminând astfel consecinţe nefaste de tipul fugitului de acasă.




Categorie articol: 

Comentarii