Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Despre dictatură, democraţie şi destin

Ideea schimbării regimului din România nu este nouă, dar nu prea are cine s-o discute. Ineficienţa actualului sistem politic ar trebui să conducă la dezbateri serioase, cu privire ori la adoptarea sistemului german, ori a celui francez.
Cum abuzul de calificări idioate ale adversarilor lui Traian Băsescu a crescut şi dă să iasă din matcă, ar trebui să chemăm, probabil, un extraterestru doctor în politici publice, care să explice poporului în ce condiţii se poate instaura o dictatură. Geoană, Antonescu şi toţi agitatorii care le fac vânt pe la subsuori cu penele de păun ale corupţiei, ne avertizează, curat ştiinţific, că în România dictatura nu se poate instaura decât într-un singur caz: dacă este ales Traian Băsescu preşedinte. Dacă nu iese Traian Băsescu preşedinte, ţara noastră democrato-feudalo-moguliană - na, să preluăm şi noi germenii dictaturii! - va merge în continuare într-un plin avânt al consensului şi al bunei înţelegeri, luând drept icnete de bucurie gemetele poporului şi închizând într-o singură zi dosarele penale în plină desfăşurare ale marilor corupţi ai ţării.
Ultimele apariţii televizate ale lui Traian Băsescu n-au avut ca ţintă electoratul, ci politicienii. Nu ştiu câţi au înţeles, dar preşedintele României s-a adresat tuturor greilor de cap de prin toate partidele, celor cărora le atârnă bala în colţul gurii privind căscaţi la scamatoriile şefilor lor şi fiind convinşi că tocmai trăiesc momentul istoric în care s-au întâlnit cu marea politică. Mai mult, i-a asigurat că agreează actualul regim, pe care-l consideră un "compromis" ce garantează neinstaurarea dictaturii şi că nu doreşte, prin revizuirea Constituţiei, decât claritate în relaţiile dintre instituţii.
Dar să facem şi traducerea. Unii o cunosc bine. Traian Băsescu le-a spus-o personal. Şi le-a spus-o de faţă cu cei care apasă pe butoanele care fac Europa să stea, ca la comandă, şi în cur, şi în cap. Iată traducerea: în vecii vecilor nu va avea parte această ţară de civilizaţia europeană atâta timp cât la conducerea ei se insinuează antieuropeni; când o zbura porcul şi-o elabora Becali un nou sistem filozofic o să aibă parte ţara asta de prosperitate, dacă nu scoate odată pentru totdeauna vechii securişti din troaca politică, dacă nu aboleşte vechile metehne şi nu elimină complet corupţia din instituţiile publice; când o face răchita micşunele va fi luată România în serios, dacă fostul PCR încă mai face clăbuci prin judeţe; la paştele cailor vor veni investitorii în România, dacă la porţile oraşelor îi aşteaptă analfabeţi cu creierul cât gămălia de ac şi ceafa groasă cât Porţile de Fier II.
Am intrat în Europa, dar n-am intrat, de fapt. România nu va intra cu adevărat în Europa decât după ce-şi face curăţenie în casă ca la carte. Nu vrea să-şi facă? Să nu-şi facă. Va putrezi încet şi sigur în acordurile triumfale ale gargaragiilor de profesie care au ţinut, ţin şi vor face tot posibilul să mai ţină în loc istoria acestui popor care a îmbătrânit înainte de a se naşte.

Citeşte blogul lui Cristian ROBU-CORCAN

 




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii