Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Depresia în pandemie

* a crescut numărul de cazuri de depresie în pandemie? * cum ne adaptăm, cum ne echilibrăm? * ce înseamnă relaționare, conexiune, control * răspund pentru dumneavoastră psihologii Eduard Bucureșteanu și Manuela Papadopol

 

Pandemia va trece, vine epidemia de depresie, este verdictul multor specialiști din țară și din străinătate. Tulburările psihice au la bază însingurarea forțată, frica de moarte  promovată într-o manieră cinică la televizor (imagini cu bolnavi de coronavirus cu masca de oxigen pe gură care, desfigurați, ne atenționează, sau imagini cu sicrie aliniate ori cruci ca în Evul mediu)  sigur că au un impact devastator, mai ales în cazul bătrânilor, dar și al persoanelor ipohondre, mai speriate de tot ce înseamnă boală. O categorie afectată este și cea a copiilor și tinerilor care s-au trezit departe de prieteni, departe de joacă sau distracții, câtă vreme școlile, dar și facultățile au rămas închise atât de mult timp. În acest context, am stat de vorbă cu psihologi din Brăila pentru a vedea care-i pulsul la noi. Au răspuns pentru dumneavoastră psihologii Eduard Bucureșteanu și Manuela Papadopol.

 

Eduard Bucureșteanu, psiholog: “Și noi suntem un organism viu care la rândul nostru facem rău altor organisme vii și nouă înșine”

“Eu pot să vorbesc în numele meu. Și în numele meu pot să spun că nu a crescut adresabilitatea până la un nivel la care să pot afirma că din cauza pandemiei, românii, brăilenii sunt în depresie. Asta cert! Dar, pe de altă parte, ce cred eu este că din cauza bombardamentului acesta cu informații negative și a tot ceea ce se întâmplă, cu siguranță, fiecare dintre noi acumulăm foarte multe energii negative pe care încă nu știm să le gestionăm. Cred că suntem în faza aceea de traumă din momentul în care avem un deces, când a murit o persoană aproapiată nouă. Și știți că în primele zile acționăm cumva mecanic, automat, fiecare dintre noi. Și ulterior începem să avem reacțiile. Eu cred că în faza aceea suntem acum. Cred că va fi dificil să intrăm în normalitate”, este punctul de vedere al lui Eduard Bucureșteanu. Întrebat cum vede oamenii în această perioadă sursa citată susține că există foarte multă confuzie și oamenii sunt debusolați și nu știu ce să mai creadă. Și tocmai de aceea eu le recomand tuturor să plecăm de la bază, adică să înțelegem ce este acel virus și să înțelegem că este un organism viu, ca și noi, care face rău altor organisme vii ale planetei, așa cum facem și noi, oamenii. Ne facem rău noi între noi, dar facem rău și altora. De exemplu, animalelor. Sacrificăm animale ca să ne hrănim. Și noi suntem un organism viu care la rândul nostru facem rău altor organisme vii și nouă înșine. Iar faptul că nu-l cunoaștem, că se transmite rapid și nu știm să-l controlăm, să-l gestionăm, ne produce rău și frică. Eu nu cred că este anormal să ne fie frică pentru că în momentul când e un element nou și agresor asupra ta e firesc să-ți fie frică. Dar să nu ne panicăm și să încercăm să rămânem cât mai raționali și mai conectați la realitate pe cât posibil. Există o vorbă, să lăsăm frica să lucreze pentru noi și nu împotriva noastră”.

 

“Ar trebui să încercăm să ne înconjurăm de oameni pozitivi, de oameni cât mai realiști, de oameni care să nu ne panicheze și la orice strănut «Aoleu, ai covid!» și fug de tine”

În ceea ce privește reechilibrarea noastră în noianul acesta de informații panicarde, care ne lovesc din toate părțile, Bucureșteanu a venit cu o teorie. “În psihologie există o teorie, a autodeterminării se numește. Conform acestei teorii, noi, oamenii, funcționăm pe baza a trei nevoi psihologice bazale. Este nevoia de conexiune, adică de relaționare, nevoia de control și nevoia de competență. Aceste trei nevoi, noi le avem permanent și ele trebuiesc permanent alimentate. În momentul în care una sau două din aceste nevoi nu este satisfăcută la un nivel mulțumitor pentru organismul nostru, atunci intrăm în stări depresive, atunci organismul nostru intră în dezechilibru. În perioada aceasta de pandemie și în lupta asta cu Covidul, două din cele trei nevoi ale noastre sunt foarte puternic alterate: nevoia de conexiune și nevoia de control. Și de aici este un foarte mare dezechilibru din punct de vedere psihologic”.

Sursa citată susține că nevoia de conexiune, de relaționare, este cea mai importantă. “Orice bebeluș când plânge, mama ce face? Îl ia la pieptul ei și-l strânge. Conexiunea. Și așa îl liniștești pe copil. Și nevoia asta de relaționare o ai pe toată viața. Ar trebui să încercăm să ne înconjurăm de oameni pozitivi, de oameni cât mai realiști, de oameni care să nu ne panicheze și la orice strănut «Aoleu, ai covid!» și fug de tine. Și asta ține de noi!”.

În ceea ce privește controlul, Bucureșteanu ne indică să ne informăm corect, de la cât mai multe surse autorizate, “nu de la Vasilică de la scara3”. “Să încercăm pe cât posibil, ca seara, înainte de culcare, această informare legată de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru să fie cât mai redusă și atunci să ne canalizăm gândurile și energia către altceva ca să putem să dormim bine, să fim odihniți, astfel încât sistemul nostru imunitar să aibă energie și să poată lucra împotriva acestui virus dacă ne va atinge la un moment dat. În același timp, să ne informăm și despre noi și despre corpul nostru, despre sistemul nostru imunitar, despre capacitatea noastră de reziliență, adică acea capacitate a organismului de a reveni la starea de echilibru și asta se poate face prin conștientizare. A ne analiza noi pe noi și a analiza stările noastre. Începi să observi cum gândești pe parcursul unei zile și pe cât posibil, să ai gânduri pozitive, mesaje pozitive, încurajatoare. Și făcând aceste lucruri,  automat că pare că ai un control și că tu ai controlat situația”, este sfatul psihologului.

“E foarte importantă atitudinea noastră față de acest virus, să avem o atitudine cât mai pozitivă în noi față de noi și realistă față de virus. Foarte important din punctul meu de vedere este relația pe care o avem cu divinitatea, cu acest Dumnezeu care există în fiecare. Noi am cam uitat să supraviețuim înainte de acest virus și eram cu focus pe consum. Iar virusul ăsta poate ne-a readus instinctul de a lupta pentru sănătatea noastră. Probabil foarte concentrați pe exterior ne-am inhibat instinctul acesta de supraviețuire”, a punctat la final Eduard Bucureșteanu. 

 

“Repercusiunile perioadei pandemice asupra copiilor sau adolescenților legate în principal de izolarea socială, pot fi considerabile”

Referitor la  trăirile traumatice ale generației tinere am stat de vorbă cu psihologul Manuela Papadopol. “Amenințarea sau lezarea resimțită de toți în cazul Covid-19, vizează în mod direct sau indirect și generația tânără, respectiv copii și adolescenți. Confruntarea generației tinere cu factorii stresanți ai acestei perioade pandemice, rezistența și stăpânirea acestora este întrucâtva problematică pentru ei, schimbându-le radical comportamentul și influențând puternic formarea personalității lor. Iată de ce cadrele didactice, părinții, trebuie să cunoască impactul provocat de acești factori pentru a le oferi copiilor și adolescenților tot sprijinul de care au nevoie în depășirea noii situații”, avertizează sursa citată.

În acest context, Manuela Papadopol afirmă că repercusiunile perioadei pandemice asupra copiilor sau adolescenților, legate în principal de izolarea socială, pot fi considerabile, afectând comportamentul, starea de sănătate, gândirea, starea emoțională, nivelurile structurale și funcționale ale organismului, de la cel fiziologic până la cel psihologic și social.

“Unii dintre ei par să fie născuți cu personalități foarte rezistente la stres. Încă din copilărie sunt foarte adaptabili la schimbare și relaționează foarte ușor cu ceilalți. Alții, în schimb, sunt hipersensibili, se supără ușor, se tem de situațiile noi și de provocări.

În situații de stres intens băieții au tendința să devină mai agresivi și au schimbări de comportament într-un sens negativ, în timp ce fetele devin anxioase, frustrate sau deprimate.. știm că oricum în adolescență se cumulează o mare cantitate de factori stresori, ei manifestându-se cel mai intens în perioada pubertății cu tendințe anxios-depresive”, este părerea specialistului.

Evaluarea factorilor stresanți, nu reprezintă o simplă enumerare sau o percepție a elementelor noii situații. Este nevoie de mult mai mult. “Familia de multe ori este neputincioasă în asemenea situații, chiar ei, ca adulți, neputându-și gestiona propriile frici.

Cunoașterea și înțelegerea trăirilor acestei perioade pandemice la copii și adolescenți ne obligă pe noi, specialiștii în sănătate mentală, să găsim tehnicile psihoterapeutice cele mai potrivite pentru a fi un suport benefic și de-ai ajuta să depășească această perioadă tulbure”, a declarat la finalul discuției psihologul Manuela Papadopol.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii