Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

De la Amara la Cambridge, via Liceul "Iorga"

Cristina nu face parte din categoria copiilor care au avut mereu părinţii aproape. S-a maturizat brusc, la finalul clasei a VI-a, când mama ei a fost nevoită să plece în străinătate să muncească, iar ea să se mute la Amara, la bunici. Era elevă la Şcoala "Mihail Sadoveanu", o şcoală bună, chiar dacă nu este "de centru". "Am încercat să rămân la Brăila, aveam aici apartament, dar eram mică, situaţia era prea complicată şi am fost nevoită să plec la bunici, la Amara. A fost greu până m-am acomodat, am fost nevoită să renunţ la limba engleză. Doi ani, am studiat rusă. Am învăţat bine şi acolo. Fiindcă dacă vrei să înveţi, înveţi oriunde. A fost ambiţia mea să revin în Brăila şi am reuşit. La admitere, prima mea opţiune a fost «Iorga», ştiinţe sociale, şi acolo am intrat. La limbă am pus engleză avansat, chiar dacă eu nu mai învăţasem doi ani, dar m-am descurcat. La liceu, bunica a vrut să vină să stea cu mine, dar nu s-a putut acomoda la oraş, aşa că am stat singură", îşi aminteşte Cristina cum a început viaţa ei la Liceul "Iorga".

"Acolo am învăţat că trebuie să fim critici, să nu credem tot ce vedem şi auzim"

Momentul decisiv, crede ea, a fost în timpul unei ore de chimie. Era prima oră din ziua aceea, când a venit directorul în clasă şi i-a anunţat de concursul pentru burse la liceu în Marea Britanie. O consideră o oră norocoasă de chimie. Nu li s-au dat foarte multe detalii, dar şi-a notat site-ul unde putea găsi. Chiar a doua zi a fost la bibliotecă şi a căutat pe internet site-ul, să vadă ce trebuie să facă să aplice. A făcut repede dosarul, a fost prima care l-a depus. "S-au depus peste 200, din care, după selecţie, au mai rămas 80", îşi aminteşte Cristina.

A primit apoi un mesaj că trebuie să meargă la Bucureşti pentru a susţine testul de limbă engleză şi, dacă trecea şi de acesta, interviul. Testul nu i s-a părut dificil, însă din cei 40 cu care a fost în grupă, au trecut doar 30. La interviu intrau câte trei deodată. A fost provocator, iar când a ieşit a avut impresia că totul a mers foarte prost. "M-au întrebat numele unei personalităţi pe care mi-ar fi plăcut să o cunosc. Cei doi băieţi dinaintea mea au spus Obama. Mi s-a părut prea mult să spun acelaşi nume. Nu-mi venea nimic în minte, aşa că am spus numele unui filosof american de origine libaneză, Khalil Gibran, a cărui carte tocmai o citisem şi am discutat mai mult cu ei. Când am ieşit îmi făceam probleme că alesesem un filosof obscur în locul unei personalităţi actuale. Credeam că totul a ieşit prost", îşi aminteşte Cristina. După două săptămâni a aflat că una dintre cele opt burse din România era a ei. Aşa a ajuns la Sutton Valence School din Kent, Marea Britanie. În primul an şi-a ales să studieze franceză, geografie, psihologie şi studii teatrale. "Ultima disciplină aleasă a fost un eşec. Nu aveam încrederea necesară în mine, nu cunoşteam suficient limba şi nu-mi place să fac ceva la care nu cred că voi fi bună. Aşa că am renunţat şi am ales matematica. Am mai ales şi un opţional de Gândire critică, un fel de Logică şi argumentare de la noi, dar foarte aplicată. A fost ca un vaccin împotriva credulităţii de care suferim mulţi în România, din cauza educaţiei. Aici, la noi, elevul nu are voie să conteste. Informaţia i se predă, trebuie să o înveţe, să ia notă, să-şi facă treaba şi totul e în regulă. Acolo am învăţat că trebuie să fim critici, să nu credem tot ce vedem şi auzim. Am lucrat cu o profesoară care fusese redactor la «Times» mulţi ani", povesteşte Cristina Paca. După primul an a obţinut rezultate foarte bune, care i-au permis să spere că va avea medii pentru Cambridge. În plus, a câştigat concursuri, a participat la dezbateri şi, în ultimul an, a fost aleasă «prefect» al şcolii, o onoare de care se bucură puţini elevi. Aceste rezultate foarte bune pe toate direcţiile i-au permis să viseze la Cambridge, aşa că a aplicat şi a reuşit. S-a înscris la un curs triplu - psihologie, politică şi sociologie - la Facultatea de Sociologie. De la ea din şcoală s-au înscris acolo numai patru elevi şi au fost acceptaţi doi, ea şi încă un coleg, la matematică. "Am ales Cambridge pentru că la Oxford cursurile erau structurate altfel şi nu mă avantajau. Acum îmi doresc să obţin şi o diplomă în drept, să ajung să activez în sfera politicii internaţionale, dar nu sunt chiar foarte sigură. În timp, am vrut să mă fac balerină, avocat, chirurg, aşa că o să mai văd", a mai spus Cristina.

06paca2
Cristina Paca a plecat de la Amara şi a reuşit să ajungă la Cambridge şi datorită celor doi ani în care a învăţat la "Iorga"

"Chiar mi-a plăcut că vin cu această naţionalitate"

Financiar, în cei doi ani de liceu în Marea Britanie ea nu numai că a avut plătită şcolarizarea, ci şi cazarea, masa şi alte cheltuieli suplimentare. Dacă nu ar fi fost aşa, ar fi renunţat, pentru că mama ei nu o putea susţine, cheltuielile fiind mult prea mari. Acum, pentru Cambridge, a contractat deja clasicul împrumut pentru studii, a aplicat şi pentru o bursă europeană, care se acordă pe criterii sociale şi s-a mai înscris pentru o altă bursă, dar nu are prea mari speranţe pentru că sunt doar două în facultate. Oricum, cu banii din împrumut şi bursa europeană va reuşi să acopere taxa de şcolarizare şi jumătate din cheltuielile cu cazarea, masa şi rechizitele, de cealaltă jumătate urmând să se ocupe părinţii. Deşi este bucuroasă că a reuşit să intre la Cambridge, consideră că a făcut puţine lucruri până acum. Nu a avut un serviciu, nu a avut un prieten. Spune că este greu să dezvolte relaţii personale când viaţa se desfăşoară numai într-un campus. Despre statutul său de româncă în Marea Britanie Cristina a precizat că nu i-a creat probleme, ci dimpotrivă. "Chiar mi-a plăcut că vin cu această naţionalitate. Era un subiect de discuţii cu colegii, cu profesorii la clasă. Chiar am studiat despre Ceauşescu la clasă şi am învăţat conceptul de politică natalistă. Este o plăcere să vorbeşti despre ţara ta", a mai spus Cristina Paca.

Acum se pregăteşte să plece la studii pe 1 octombrie. Până atunci îşi vizitează rudele, prietenii şi profesorii care au contribuit la creionarea destinul său.




Categorie articol: 

Comentarii