Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"De ce sa sterg cu buretele violenta din spectacolele mele, cind ea este din plin peste tot?"

La editia a doua a festivalului "Zile si nopti de teatru european la Braila" regizorul Radu Afrim a fost prezent cu doua spectacole, de factura diferita, "Plastilina", montata la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti si "Joi.MegaJoy" montata la Teatrul "Odeon" Bucuresti. La prima editie a festivalului, in ultima seara s-a jucat in Sala Mare tot un spectacol memorabil semnat Radu Afrim, "De ce fierbe copilul in mamaliga". Dupa ce s-au stins si ultimele aplauze ale serii de duminica, reporterii nostri au solicitat un scurt interviu acestui regizor care a adus un suflu nou in teatrul romanesc."Se joaca enorm de bine si de puternic in "Joi.MegaJoy", iar actorii degaja o energie debordanta"- Spectatorii au fost mai mult decit incintati de spectacolul din aceasta seara, "Joi.MegaJoy". Esti multumit de ce a iesit? - Mi-a placut si mie foarte mult spectacolul din aceasta seara, in conditiile de transformare. Cind am gindit eu spectacolul, avea o anumita forma, o anumita intimitate cu publicul. Datorita acestei schimbari de spatiu, spectacolul s-a schimbat cu 50%. Am si taiat trei scene care nu se puteau juca pentru ca la "Odeon" sala este goala, iar aici erau spectatori. In conditiile de transformare sint multumit de ce a iesit in sera aceasta.- E un spectacol care nu are la fel de multa violenta, fizica, verbala, care se regasesc in spectacolele tale.- Asa era scrisa piesa. Sint doar vreo trei cuvinte mai "grele", insa ideea este ca am vrut sa ma distrez. Doua luni, cit am lucrat la acest spectacol, a fost o atmosfera incredibil de amuzanta la "Odeon". Voiam ceva cald, care sa fie nostalgic, dar nu social, violent sau nervos. Este vorba de poezia acestei virste. Este o lume care a apus, o lume imperiala, o lume la care se viseaza. In acest spectacol este un alt fel de violenta, o violenta la nivelul receptarii. Cred ca este foarte greu sa urmaresti tot ce se intimpla pe scena. Esti agresat de multimea de semne care sint pe scena in acelasi timp. Este o violenta estetica, nu o violenta la nivelul actiunii. Energia spectacolului te loveste din plin. Se joaca enorm de bine si de puternic, in "Joi.MegaJoy", actorii degaja o energie debordanta. Cred ca unii dintre ei nu au mai avut de multa vreme roluri atit de vii. Am vrut sa am violenta si tandrete in acelasi timp, este o parte pozitiva a violentei."Acesti oameni cu atitudine ma inversuneaza"- Cum iti selectezi textele?- Eu montez piese scrise de altii. "Plastilina" este scrisa de un autor foarte cautat in lume. La Londra Sigarev este tot timpul premiat si pus in scena, "Plastilina" este extrem de cunoscuta la ora actuala. Sigarev este foarte cunoscut in lume, nu chiar ca si un Cehov, dar este foarte cunscut si montat. Atunci nu pot sa spun ca tema imi apartine. Am anumite afinitati cu acei autori care trateaza anumite subiecte, pentru ca ma intereseaza aceasta lume a marginalilor, lumea oamenilor simpli, care se lupta sa supravietuiasca, lumea oamenilor care vor sa fie tandri dar dau de violenta. Spectacolele mele nu sint pro violenta. Ma folosesc de violenta pentru a arata cruzimea lumii. Este un pleonasm ce spun, dar despre asta este vorba. De ce sa sterg cu buretele violenta din spectacolele mele, cind ea este din plin peste tot? Am spus asta si cu ocazia montarii lui "Adam Geist". "Plastilina" l-am facut imediat dupa "Adam Geist".- Ce ai de spus celor care apreciaza ca piesele tale violente, precum "Plastilina", nu ar trebui sa se joace nicaieri pentru ca indeamna la violenta?- Cred ca este bine sa existe persoane cu atitudine. Acesti oameni cu atitudine ma inversuneaza, ma fac sa fiu si mai prins in acest joc pe care il duc de cinci ani de zile cu teatrul si cu temele astea pe care le abordez. Acesti oameni care spun ca piesele mele nu ar trebui jucate sint niste nulitati. Sa spui ca aceste piese nu ar trebui jucate, este un semn de incultura, de comunism primitiv, de frustare intensa. In general, aceste "interdictii" vin de la oameni, actori frustrati, care nu au mai jucat de ani de zile sau care au valoare sub mediocra si care, in loc sa se gindeasca la faptul ca in curind vor fi platiti dupa performante, cum speram cu totii, vor fi platiti dupa ceea ce joaca. Ei vin numai sa-si ia salariul pentru ca nici un regizor nu-i doreste in nici o piesa. Acesti oameni sa se gindeasca pe ce se reprofileaza. Unii au la baza meseria de sudor. Cred ca ar fi mai bine sa se gindeasca sa se intoarca la acea meserie de sudor. Au facut actoria la 50 de ani, dar ei sint la baza sudori. Le-as indica sa se intoarca la acea meserie.- Ai vreun proiect pentru Braila in anul urmator?- Din fericire eu lucrez poiectele unul dupa altul si, pentru Braila, am un proiect pentru primavara lui 2007. Sper din suflet sa ajung sa fac un spectacol de alta factura decit am facut pina acum, desi "Plaja" este diferit de "Adam Geist". Nu voi face concesii de nici o factura si nu ma intereseaza cei care sint deranjati de spectacolele mele. Deja publicul in Braila s-a ales: "Nu vrem Afrim!" si "Vrem Afrim!". Cred ca asa este cel mai corect.




Categorie articol: 

Comentarii