Dezvăluiri care au aşteptat atâta vreme să fie făcute publice, poveşti uitate şi repovestite, dar mai ales acuzaţii de prin dosare învechite au dat iama deja în viaţa alegătorilor. Este şi asta o strategie, deşi riscantă: ori stimulează interesul oamenilor, ori, dimpotrivă, le risipeşte şi bruma de atenţie pe care o acordă spectacolului politic.
Dacă ar fi să ne luăm după sondaje, aproape toţi românii sunt de acord cu micşorarea Parlamentului - subiectul referendumului de pe lângă alegerile prezidenţiale. Doar că nu toţi cetăţenii vor fi la fel de doritori să-şi exprime părerea folosind ştampila de vot. Despre prezenţă nu se spune nimic în rezultatele celor câteva chestionări făcute publice până acum. Mai important a fost să se afişeze ce procente au crescut pe unii candidaţi sau ce prăbuşire de-a dreptul spectaculoasă a înregistrat cel aflat de atâta vreme pe primul loc, decât să se pună accent pe dezgustul oamenilor la degringolada politică. Şi, se ştie, acolo unde absenteismul se anunţă mare, şi rezultatele sondajelor sunt mai nesigure. Cu siguranţă, va fi interesant de comparat scorul obţinut la alegeri cu previziunile din sondaje.
Indiferenţa populară a fost determinată nu doar de circul mediatic, ci şi de imaginea negativă pe care şi-au creat-o singuri politicienii. Întotdeauna, guvernul anterior a făcut numai lucruri rele - spun cei care au venit la putere, la fel cum şi opoziţia se întrece pe sine zugrăvind o imagine cât mai sumbră celor care conduc ţara. Pe fondul anumitor condiţii socio-economice, mesajele ambelor tabere nu fac altceva decât să dezamăgească şi mai tare populaţia şi să-i erodeze încrederea inclusiv în instituţiile statului.
Se întâmplă însă că, uneori, parcă taman atunci când e mai multă nevoie, se fac auzite voci care dau România de bun exemplu. Săptămâna trecută, însuşi vicepreşedintele Statelor Unite a venit la Bucureşti ca să spună asta. Joe Biden a lăudat politica Bucureştiului mai ales faţă de Republica Moldova şi a invitat statele estice din Uniunea Europeană să marşeze la fel pentru subminarea influenţei Rusiei la graniţa UE. În ajunul vizitei, presa ucraineană comenta pe marginea campaniei prezidenţiale din ţara vecină că România a devenit un pol regional de putere, alături de Polonia şi Turcia, remarcând o schimbare favorabilă Bucureştiului inclusiv în relaţia cu Moscova. Foarte probabil că aprecierile de acest fel venite dinafară nu vor duce la ieftinirea gazului sau la creşterea pensiilor. Dar dacă ele ar fi recunoscute şi pe înveninata noastră scenă politică - aşa cum se respectă reciproc politicienii germani, de exemplu - şi românii s-ar vedea un pic altfel decât doar ocupaţi tot timpul să trăiască în ţara lor.
Dacă ar fi să ne luăm după sondaje, aproape toţi românii sunt de acord cu micşorarea Parlamentului - subiectul referendumului de pe lângă alegerile prezidenţiale. Doar că nu toţi cetăţenii vor fi la fel de doritori să-şi exprime părerea folosind ştampila de vot. Despre prezenţă nu se spune nimic în rezultatele celor câteva chestionări făcute publice până acum. Mai important a fost să se afişeze ce procente au crescut pe unii candidaţi sau ce prăbuşire de-a dreptul spectaculoasă a înregistrat cel aflat de atâta vreme pe primul loc, decât să se pună accent pe dezgustul oamenilor la degringolada politică. Şi, se ştie, acolo unde absenteismul se anunţă mare, şi rezultatele sondajelor sunt mai nesigure. Cu siguranţă, va fi interesant de comparat scorul obţinut la alegeri cu previziunile din sondaje.
Indiferenţa populară a fost determinată nu doar de circul mediatic, ci şi de imaginea negativă pe care şi-au creat-o singuri politicienii. Întotdeauna, guvernul anterior a făcut numai lucruri rele - spun cei care au venit la putere, la fel cum şi opoziţia se întrece pe sine zugrăvind o imagine cât mai sumbră celor care conduc ţara. Pe fondul anumitor condiţii socio-economice, mesajele ambelor tabere nu fac altceva decât să dezamăgească şi mai tare populaţia şi să-i erodeze încrederea inclusiv în instituţiile statului.
Se întâmplă însă că, uneori, parcă taman atunci când e mai multă nevoie, se fac auzite voci care dau România de bun exemplu. Săptămâna trecută, însuşi vicepreşedintele Statelor Unite a venit la Bucureşti ca să spună asta. Joe Biden a lăudat politica Bucureştiului mai ales faţă de Republica Moldova şi a invitat statele estice din Uniunea Europeană să marşeze la fel pentru subminarea influenţei Rusiei la graniţa UE. În ajunul vizitei, presa ucraineană comenta pe marginea campaniei prezidenţiale din ţara vecină că România a devenit un pol regional de putere, alături de Polonia şi Turcia, remarcând o schimbare favorabilă Bucureştiului inclusiv în relaţia cu Moscova. Foarte probabil că aprecierile de acest fel venite dinafară nu vor duce la ieftinirea gazului sau la creşterea pensiilor. Dar dacă ele ar fi recunoscute şi pe înveninata noastră scenă politică - aşa cum se respectă reciproc politicienii germani, de exemplu - şi românii s-ar vedea un pic altfel decât doar ocupaţi tot timpul să trăiască în ţara lor.
