Fără a-şi fi propus să dezvolte o teză pe tema pensiei, pensionarul a priceput câteva chestiuni simple: 1. pensia nu are cum să curgă decât dacă altcineva munceşte şi produce plusvaloare; 2. în România, mulţi "muncesc", dar puţini produc; 3. dacă din fiefurile bugetare, unde se huzureşte într-un dezmăţ total al indiferenţei şi inactivităţii, nu se scot la muncă "grăsanii", adio pensii; 4. banii pentru pensii nu pot fi aduşi continuu din împrumuturi.
Dacă ar fi să tragem o concluzie pe marginea realităţii necosmetizate sau nedeturnate politic, am putea spune: pensionarii vor vota cu partidul/organizaţia/asociaţia care, fără prea multe scrupule, se va angaja să le garanteze pensia prin acţiuni concrete. Acţiunile "concrete" sunt clare: 1. subţierea sensibilă a sectorului de stat; 2. relansarea viguroasă a sectorului privat. Cum acestea sunt măsuri şi politici cunoscute, de regulă, ca fiind de dreapta, trageţi singuri concluzia.
Am avut dintotdeauna bănuiala că pensionarii înţeleg articulaţia practică a posibilităţii de a avea pensie. Dar din multele discuţii pe care le-am avut cu un pensionar sau altul, bănuiala mea a devenit convingere. Unul chiar mi-a povestit că mama lui avea o pensie de 100 de lei. Muncise câţiva ani la CAP şi primea suma aceea derizorie. Nici nu spunea că i-a venit "pensia", ci spunea că i-a venit "suta". Cu toate acestea, mi-a povestit pensionarul (fiul bătrânei), pensionara de CAP, ori de câte avea ocazia de a ieşi din oraş cu un mijloc de transport, privea cu mare atenţie câmpurile. Dacă pe câmp zărea oameni ieşiţi la muncă, se liniştea şi declara calmă: Oamenii sunt la muncă, pe câmp, o să-mi primesc pensia în continuare! Dacă nu zărea pe nimeni la câmp, se tulbura: S-ar putea să nu-mi mai vină "suta"!
O vorbă veche spune: Nimeni nu-i prost! Cu atât mai puţin pensionarii. Cine crede că-i păcăleşte promiţând pensii din nimic va pierde. Iar întrebarea pluteşte ameninţătoare: Cu cine votează pensionarii?
