Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cronica unei nebunii anunţate

Da, matematic pare dezarmant - nici măcar 2 copii din 10 nu au reuşit să obţină media 6 -, dar dacă privim cinstit şi corect dincolo de aceste date, o să înţelegem: nici nu avea cum să fie altfel în condiţiile date. Iar când spun condiţiile date nu mă refer nici la subfinanţarea sistemului, nici la calitatea elevilor sau cadrelor didactice, ci pur şi simplu la faptul că, sincer, nu ştiu câţi dintre cei 8 respinşi ar fi avut ce căuta în acest examen. Cum să te aştepţi la rezultate remarcabile de la nişte copii aduşi "cu forţa" la liceu, trecuţi de la un an la altul mai mult de milă sau de silă, ca să nu se desfiinţeze clasa!

S-au tot făcut în ultima vreme comparaţii între rezultatele înregistrate acum şi cele ale generaţiilor care au terminat liceul înainte de '89. Comparaţii, dacă ne referim la procente, clar în favoarea trecutului. Ceva important se uită însă: câţi dintre elevii acelor generaţii ajungeau în Bac. Căci, dacă de admitere se mai trecea cum se trecea, treapta practic măcina efectivele. Liceele, pentru că învăţământul obligatoriu era de zece ani, plecau la drum cu câte 8 - 9 clase, iar după treaptă, mai rămâneau 3, cel mult 4. Şi chiar şi în aceste condiţii, existau şi eşecuri la bacalaureat! Doar că fiecare şi le asuma şi nu se făcea din asta o tragedie naţională.

Nu fac lobby pentru vechiul sistem educaţional. Ba chiar îl consider excesiv de dur, închistat, un zdrobitor de personalitate, o experienţă pe care nu aş dori-o, de exemplu, pentru copilul meu. Însă dintr-un anumit punct de vedere este de preferat nebuniei prezente. Pentru că e o nebunie să ai aceleaşi pretenţii de la toţi copiii, să-i vrei pe toţi docţi. Chit că ei nu vor sau nu pot. Iar când eşecul este evident să-i transformi fie în paria societăţii, fie în armă politică.

Această abordare mi se pare incorectă şi foarte păguboasă. Mi se pare o ofensă la adresa copiilor excepţionali despre care, mult prea ocupaţi să plângem pe umărul respinşilor, nu prea mai avem timp să vorbim.

Mi se pare o nedreptate la adresa unor copii precum Cristina Paca, adolescenta care, prin propriile forţe şi cu enorme sacrificii, a reuşit să ajungă studentă la "Cambridge". O nedreptate la adresa absolvenţilor care au luat bac-ul cu 9 şi 10, şi ei tot din promoţia 2011, cea mai slabă. O promoţie pe care, în atacurile lor furibunde, unii politicieni, analişti, ba chiar şi dascăli, îşi permit să o descrie, la grămadă: leneşi, loaze, "copiatoare". Chiar "generaţie de tâmpiţi".

Absolvenţii de anul acesta nu-s nici mai buni, nici mai răi faţă de cei de anul trecut, de acum 2 ani, de acum 22. Regulile jocului doar au fost altele. Iar dacă e să mă revolte ceva este seninătatea cu care unii politicieni, analişti, ba chiar şi dascăli, aruncă acum cu noroi, după ce ani de zile au acceptat tot felul de soluţii de compromis, menite doar să le ascundă incapacitatea de a construi un sistem educaţional corect, care să ofere şi să dea fiecăruia în funcţie de valoare. Că aşa doar să ne lăudăm că scoatem absolvenţi pe bandă rulantă nu e o soluţie! La fel cum nu consider că ar fi fost o soluţie corectă alegerea în toamnă a unor subiecte lejere, care să asigure o promovabilitate "onorabilă", pentru a repara "orgolii". Nu. Asta ar fi fost o nedreptate şi mai mare la adresa unor copii precum Cristina Paca şi a tuturor elevilor care au absolvit liceul cu 9 şi 10.

Absolvenţii de anul acesta nu-s nici mai buni, nici mai răi faţă de cei de anul trecut sau de acum 2 ani, doar că anul acesta nu s-a mai putut copia şi nu prea s-a mai putut da şpagă.




Categorie articol: 

Comentarii