Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Corăbierul

Cu răbdare de fier şi mâini de artist, brăileanul Călin Tudor reuşeşte să creeze corăbii în miniatură care seamănă leit cu cele originale, construite în urmă cu sute de ani de navigatorii spanioli, italieni sau americani. Artist plastic şi grafician, angajat cu carte de muncă la Centrul de Creaţie Brăila, Călin Tudor şi-a redescoperit relativ recent un vechi hobby, acela de navomodelist. Prima dată a realizat machete navale în copilărie, pe la sfârşitul anilor 60, când părinţii l-au înscris la un cerc de specialitate din cadrul Palatului Pionierilor. "Pe vremea aceea, făceam bărcuţe în miniatură şi mergeam la întrecere cu ele în bazinul fântânii arteziene din Parcul Monument", îşi aminteşte artistul.
Mai târziu, ca angajat al Atelierului de Pictură din cadrul Şantierului Naval Brăila, avea să pună în practică lucrurile învăţate la cercul micilor navomodelişti. "În 1978, a venit la reparaţie în şantier o navă maritimă. În cabina căpitanului se afla o machetă de corabie şi, văzând-o, le-am zis şefilor că aş putea să fac şi eu aşa ceva. La şantier, eu realizam picturile şi elementele grafice cu care se împodobeau cabinele marinarilor şi punţile de comandă. Conducerea întreprinderii a fost de acord cu ideea mea şi mi-a dat ca temă construirea unei machete de corabie ce urma să fie folosită ca element de decor pe puntea de comandă a unei nave maritime aflate în lucru. Mi-a luat circa două luni până când am făcut-o. Am pornit de la zero, cu piese tăiate la traforaj şi tot ce presupune o astfel de machetă. Nu era ceva extraordinar de complex, însă era nevoie de multă îndemânare ca să poţi face un lucru de calitate. Ceea ce a ieşit a fost pe placul şefilor. Ulterior, a devenit o tradiţie ca la fiecare navă nouă să fie dotată, pe puntea de comandă, ca bonus, cu o machetă în miniatură. La început le-am făcut eu de la A la Z dar pe urmă, pentru că dura prea mult aşa, lucrările au fost preluate de Serviciul de Metrologie al şantierului. Meşterii de acolo făceau componentele, din lemn şi material plastic, le asamblau, apoi le aduceau la mine pentru ultimele retuşuri şi pentru vopsire. De vopsire depindea mult aspectul final al machetei, deci era o operaţiune foarte importantă. Cu timpul, nu se mai făceau corăbii stilizate, ci se copiau chiar navele pe care ajungeau aceste machete. Dacă şantierul lucra la un tanc petrolier, se făcea macheta acelui tanc petrolier şi aşa mai departe. A fost o tradiţie frumoasă şi foarte apreciată de către clienţii Şantierului Naval Brăila. Tradiţie păstrată pe durata anilor 80. Ulterior, s-a renunţat la acest lucru", ne-a povestit Călin Tudor.
Acesta provine dintr-o familie de artişti plastici. Bunicul său a fost pictor, tatăl său a fost pictor, iar el a respectat tradiţia, angajându-se în Atelierul de Pictură al Şantierului Naval. Bineînţeles, fiica sa îi calcă pe urme, fiind în prezent studentă a unei facultăţi de arte din Galaţi.
"Am fost primit, la începutul anilor 70, ca ucenic, pentru că nu aveam studii de specialitate. Şeful de atelier era un grec, Mihailidis Teodoriadis, de la care am avut ce învăţa. A trebuit, totuşi, să fac şi o şcoală în domeniu, motiv pentru care m-am înscris, în 1980, la Şcoala Medie de Artă - cum se numea atunci, când nu existau Licee de Artă - din Brăila, unde l-am avut ca profesor pe marele pictor Vespasian Lungu", ne-a spus Călin Tudor.
În vremurile bune ale Şantierului Naval Brăila, când de aici plecau nave complet echipate şi dotate, artiştii Atelierului de Pictură aveau misiunea de a realiza tablouri pentru cabinele marinarilor şi ofiţerilor. Se lucra la comanda clientului. "Chinezii voiau, în general, doar reproduceri după picturi celebre. Erau foarte pretenţioşi şi dacă greşeai un detaliu cereau să fie corectat până când totul ieşea perfect. Trebuia să ştii meserie cu adevărat ca să poţi satisface acele comenzi, să cunoşti tot, de la prepararea culorilor până la pictură de portret şi pictură de peisaj. Spre deosebire de chinezi, ceilalţi clienţi ai şantierului - francezii, olandezii - voiau pictură de compoziţie, creaţie proprie. Acolo îmi lăsam imaginaţia să funcţioneze", ne-a mărturisit pictorul brăilean.
După privatizarea şantierului, când noii patroni au început să facă aici doar navele brute, care sunt tractate până la alte şantiere din Europa Occidentală pentru a fi echipate cu motoare şi dotate cu elementele din interior, Atelierul de Pictură nu şi-a mai găsit menirea, iar artiştii plastici angajaţi acolo au trebuit să îşi găsească locuri de muncă în alte părţi.

Mii de euro pentru o machetă bine realizată

În prezent, Călin Tudor lucrează la Centrul de Creaţie din cadrul Consiliului Judeţean şi este un artist consacrat, cu numeroase expoziţii şi premii la activ. Experienţa dobândită de-a lungul anilor a contat enorm, atunci când, printr-o nostalgie de moment, a decis să se întoarcă la vechiul său hobby - machetele de corăbii. Totul a reînceput în 2010, când a văzut pe internet câteva machete realizate cu migală de alţi artişti din lumea largă. "Mi-am zis că dacă ei pot să facă aşa ceva, atunci cu siguranţă pot şi eu". Fiindcă pierduse oarecum contactul cu acest domeniu, artistul brăilean s-a bazat pe planurile şi piesele puse la dispoziţie de o revistă de specialitate. După ce s-a decis asupra machetei pe care urma să o construiască, a început să cumpere fiecare număr al revistei, ce venea însoţită de câteva schiţe şi piese. "A contat mult faptul că elementele componente erau gata făcute, tăiate perfect cu instrumente speciale, cu laser. Dacă făceam eu, la traforaj, acele piese, era mult mai complicat. Dar nici aşa nu trebuie să creadă cineva că a fost uşor. În domeniul ăsta, mulţi încearcă să facă o machetă, dar foarte puţini reuşesc să o ducă până la capăt. Recunosc că şi eu am avut momente când îmi venea să renunţ. Trebuie multă migală, răbdare şi pricepere. Şi ochi de artist, aş putea spune, fără falsă modestie. A durat doi ani, din 2010 până în 2012, ca să fac această machetă de galion spaniol, corabie cu trei catarge, de secol XVI. Pe lângă piesele de la revistă a trebuit să confecţionez personal multe elemente, pentru ca lucrarea finală să respecte în cel mai mic detaliu corabia originală. M-am documentat foarte riguros şi a ieşit ce a ieşit. Toţi specialiştii care au văzut-o m-au felicitat şi au recunoscut că foarte greu reuşeşte cineva să facă o machetă atât de bună. Totul stă în detalii. Dacă reuşeşti să tensionezi exact atât cât trebuie fiecare aţă care reproduce parâmele originale, dacă tunurile în miniatură sunt aliniate perfect, dacă toate catargele sunt aşezate la linie şi toate velele sunt puse pe poziţie, atunci poţi spune că ai reuşit", ne-a mărturisit Călin Tudor.
În prezent, acesta lucrează la o nouă machetă, ce va reproduce un yaht american, din perioada anilor 1850. Pe aceasta vrea să o facă, de la zero, cum făcea pe vremuri machetele pentru şantierul naval. Deja o bună parte din piese sunt gata, tăiate cu mâna sa la traforaj, dar finalul încă e departe. Fiindcă e o navă mult mai mică decât galionul spaniol, pe aceasta o va putea termina în termen de luni, nu de ani. A început-o în mai, anul acesta, şi speră că până la sfârşitul lui decembrie o va da gata. "Problema e că nu am nici timp suficient la dispoziţie. Peste câţiva ani, când o să ies la pensie, probabil că mă voi dedica mult mai mult acestei pasiuni. Până atunci, voi lucra aşa, printre picături, cum se zice", ne-a spus artistul plastic pentru care, în prezent, zilele de lucru sunt umplute cu realizarea de picturi originale şi reproduceri.
Machetele de corăbii pot fi o bună sursă de venituri, deoarece colecţionarii sunt dispuşi să plătească mii de euro pe o piesă bine realizată. Călin Tudor spune că, deocamdată, nu se gândeşte la acest hobby ca la o afacere, însă pentru o ofertă bună este dispus să îşi vândă operele. "Există persoane care fac machete special ca să le vândă. Dar, dacă nu pui pasiune şi lucrezi din start cu gândul la profit nu îţi iese treabă de calitate", afirmă acesta. El a primit câteva oferte pentru macheta galionului spaniol, însă nu a vrut să o vândă. "Cei care intenţionau să o cumpere ofereau prea puţin. Le plăcea felul cum arată, dar nu apreciau la adevărata valoare migala de care a fost nevoie pentru a ieşi o asemenea lucrare. Am primit o ofertă de la nişte norvegieni şi pe aceasta o voi onora, deja am confecţionat o cutie specială pentru transport. În Norvegia, machetele de corăbii reprezintă un adevărat cult. În fiecare sediu de firmă există cel puţin una, deoarece se consideră că aduc noroc în afaceri", ne-a zis Călin Tudor. Pe piaţa machetelor, un galion spaniol de calitatea celui făcut de brăileanul nostru se vinde cu circa 2.500 euro.

 




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii