Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

CoE le cere europenilor verificări minuţioase asupra programului CIA de detenţii secrete

El a atacat acţiunile contraterorism întreprinse de guvernele europene, acuzându-le că au ajutat SUA să comită "nenumărate" infracţiuni în ultimii 10 ani.
Thomas Hammarberg a spus că "multe dintre aceste infracţiuni au fost ascunse deliberat şi cu mare atenţie".
Guvernele europene "au fost complici" în strategiile contraterorism ale SUA, ce au inclus tortura, şi toate au blocat anchetele corespunzătoare în legătură cu programul de extrădări extraordinare, conform dorinţei Washingtonului, a precizat responsabilul.
Consiliul Europei este de părere că cel puţin 14 state europene au participat la programul CIA.
Marcarea a 10 ani de la atentatele din 11 septembrie constituie o ocazie de a se analiza dacă răspunsurile oficiale au fost corespunzătoare şi eficiente, a spus Hammarberg. "În încercarea de a combate actele atribuite terorismului au fost comise nenumărate infracţiuni în cursul războiului împotriva terorismului condus de SUA", a adăugat el.
Într-o anchetă din 2007, elveţianul Dick Marty a acuzat 14 guverne europene că au permis centre de detenţie secrete CIA sau transferuri extraordinare între 2002 şi 2005.
"Au permis, protejat şi participat la operaţiuni CIA ce au încălcat prevederile fundamentale ale sistemului nostru de justiţie şi protecţie a drepturilor omului", a subliniat Hammarberg.
"Mesajul este clar: bunele reaţii între agenţiile de securitate sunt considerate mai importante decât prevenierea torturii şi a altor încălcări serioase ale drepturilor omului", a adăugat el.
Luni, Consiliul va publica o listă cu închisorile secrete CIA din Polonia, Lituania şi România, a spus un oficial sub acoperirea anonimatului.
Hammarberg a citat cazurile mai multor victime, printre care cel al germanului Khaled El-Masri care a fost supus la două transferuri extraordinare, mai întâi în Afganistan, apoi în Albania, unde a fost lăsat într-o zonă izolată într-o încercare de a se acoperi ceea ce mai târziu oficialii au recunoscut că a fost o eroare.
Hammarberg le-a cerut guvernelor europene să permită o verificare minuţioasă a abuzurilor ce au decurs din transferurile extraordinare şi să nu-i mai protejeze pe cei care au colaborat cu agenţiile americane de informaţii în organizarea operaţiunilor. "Până acum, Europa a acordat impunitate celor care au comis infracţiuni în implementarea politicii de transferuri extraordinare. Este necesară o regândire în regim de urgenţă, pentru a se preveni această abordare necorespunzătoare a contraterorismului", a adăugat el.
În aceeaşi linie, documente depuse într-un proces din Statele Unite între doi subcontractori ai Guvernului american scot la iveală amploarea şi costurile programului secret de detenţie a suspecţilor de terorism şi confirmă faptul că presupuşi "combatanţi inamici" au fost aduşi de CIA pe teritoriul României. Procesul, ce durează de patru ani, include o companie de curse charter din New York, Richmor Aviation, care asigură avioane şi echipaje Guvernului, şi un broker privat de zboruri, SportsFlight Air. Ambele părţi au citat programul secret american de detenţie a suspecţilor de terorism în mărturii, dovezi prezentate şi pledoarii. Miza procesului o reprezintă 874.000 de dolari pe care Richmor îi cere pentru acoperirea costurilor zborurilor secrete.
Documentele dezvăluie atât destinaţiile către care au fost transportaţi suspecţii de terorism, avioanele folosite şi mecanismele programului, cât şi aspectele logistice şi financiare ale acestuia.
Acestea arată că, în mai 2002, contractori angajaţi de Guvernul american au cerut să folosească un avion Gulfstream privat pentru misiuni guvernamentale. Compania Richmor Aviation a pus la dispoziţie aparatul N85VM cu condiţia ca acesta să fie prregătit de zbor la 12 ore după ce compania era anunţată, relatează The Guardian.
În următorii trei ani, avionul a făcut cel puţin 55 de curse pentru Guvernul SUA, adesea la Guantanamo Bay, dar şi în alte destinaţii din lume, precum România, Thailanda sau Maroc.
Documentele depuse în instanţă includ contracte, chitanţe, facturi, desfăşurătoare telefonice şi corespondenţă.




Categorie articol: 

Comentarii