Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cine stoarce buretele?

Se spune ca gura pacatosului adevar graieste. Dupa ce s-a "eliberat" de povara sefiei Camerei Deputatilor, Adrian Nastase a dovedit ca si-a eliberat si gura. Imediat dupa ce a anuntat ca demisioneaza, el si-a spus parerea despre Parlament - una cunoscuta deja de toti romanii, impovarati pe viata si fara posibilitate de scapare - aceea ca e o institutie de lux, care consuma uriase resurse financiare. Nu era o noutate, dar lui Nastase i-au trebuit 16 ani ca sa poata spune doua vorbe despre opulenta care domneste in mastodontul creat de Ceausescu. Ca sa-ti dai seama de asta e suficient sa vezi de aproape Palatul Poporului (ciudat nume pentru ceva care nu a fost niciodata al poporului) si prima senzatie este ca stai in fata unui urias burete. Care nu absoarbe apa, ci parale multe. Foarte multe. Prea multe pentru ceea ce produce.
Dupa ce Nastase a fost dat jos de ai lui, au aparut voci care sustineau ca Parlamentul isi va recupera din credibilitatea pierduta. Dar ce a insemnat Legislativul in ochii oamenilor? Poate sa fi reprezentat ceva la inceputul anilor '90, cind primii alesi nu se mai dadeau dusi acasa si se ciondaneau de la tribuna pina noaptea tirziu. Insa astazi, deputatii si senatorii se intrec la chiul, iar institutia e abonata la ultimul loc in sondaje, in topul increderii populatiei. Dar daca ar fi numai asta!
Cu citeva zile in urma, ei s-au grabit sa respinga ordonanta care le anula privilegiile pe care si le-au votat cu larghete la sfirsitul anului trecut. Ordonanta a fost o pierdere de vreme - cine a putut sa-si inchipuie ca parlamentarii vor renunta atit de usor la pensioarele lor babane? Ca vor vota cu o mina "pentru", iar cu cealalta "contra"? Doar stim cu totii ca "la placinte inainte". In rest, chiul si trai neneaca! De-aia vedem tot mai des cite o lege care trebuie votata de doua ori ca sa adune numarul minim de voturi necesar adoptarii ei.
Reversul e cumplit de dureros. Pentru un om obisnuit, o simpla cerere adresata, de exemplu, Ministerului Administratiei si Internelor, al lui Blaga, dureaza aproape un an pina sa fie aprobata. Si asta datorita aceleiasi debandade de care s-au molipsit mai toate institutiile publice de la Parlament. Se poate schimba ceva? Mi-e teama ca nu. Greseala este ca alesii au si piinea, si cutitul. Basca sint si platiti pentru asta. Ar putea fi o rezolvare transformarea Parlamentului? Este vorba de reunirea celor doua entitati intr-o singura camera si de instituirea votului uninominal, adica pe om, nu dupa paravanul de partid. Greu de crezut ca se va intimpla asa ceva. Ar scadea sansele unora de a accede in fotoliile care le asigura atitea si atitea avantaje.
Desi e greu de crezut ca Parlamentul Romaniei va capata cit de putina stralucire acum, dupa debarasarea de Adrian Nastase, sa speram macar ca n-o sa ne facem de ris in fata europenilor, dupa aderare, si ca noul sef al deputatilor, tinarul Bogdan Olteanu, va spala macar obrazul functiei de presedinte al Camerei.




Categorie articol: 

Comentarii