Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cind libertatea nu mai este un exercitiu firesc

Libertatea nu este o stare de fapt. Libertatea se invata si se cistiga zilnic, prin exercitiul ei. Orice societate civilizata, care intelege si respecta valorile democratiei si ale liberalismului, este direct interesata de continuitatea acestor idei fundamentale. In consecinta, in orice stat civilizat generatiile tinere sint invatate deopotriva sa-si celebreze propria libertate si sa respecte libertatea celorlalti. Acest rol pedagogic crucial ii revine scolii. Putem spune ca scoala romaneasca se achita onorabil de aceasta datorie? Imi e teama ca nu.
La noi libertatea se cistiga doar daca ai curajul nebun sa lupti pentru ea. Cit despre tineri, orice gest firesc intr-o lume libera se transforma in bun prilej de injuraturi si nostalgii timpe despre "cit de bine era pe vremea noastra". In alte parti ale lumii, un copil care gindeste singur si refuza sa accepte impasibil decizii ce-l privesc este vazut cu admiratie si cu speranta ca valorile umaniste vor fi duse mai departe. In Romania, acelasi copil va fi amenintat, pus la colt, "trimis in banca lui" sa invete ce inseamna supunerea si capul plecat in fata autoritatii discretionare a scolii, parintilor, societatii.
Uneori insa, chiar si in Romania, lucrurile scapa de sub controlul prietenilor tiraniei. Mai intotdeauna, tocmai tinerii refuza pumnul in gura. Constienti de pericolele care-i pindesc, acesti copii frumosi isi gasesc in insasi tineretea lor curajul de a spune "nu". La noi, primii care au avut acest curaj au murit sub gloantele teroristilor. Generatiile care au urmat au fost si ele intotdeauna sub pericolul de a muri - nu fizic, ci spiritual, sub povara grea a zidurilor de care s-au izbit. In mod tragic, ziduri ridicate de chiar parintii si profesorii lor, fosti constructori ai comunismului triumfator.
Multi tineri din generatia mea au murit spiritual si sufleteste, renuntind sa lupte pentru propria libertate din teama. Teama de a nu trece clasa, apoi teama de a nu lua bacul, teama de a nu intra la facultate si, intr-un final, teama de a nu gasi un job. Au invatat sa tina capul plecat, sa taca, sa accepte orice. Acum seamana izbitor cu cei de care se temeau si au devenit la rindul lor groparii libertatii.
Dar unii dintre noi au luptat. Si chiar nu ne-a interesat daca si ce pierdem. Inca imi amintesc cu placere ultimul an de liceu, in 1996, cind am editat vreo zece numere din prima revista libera a elevilor din Romania, "Saprosan". Dupa modelul Academiei Catavencu, semnam cu pseudonim si eram neiertatori: tot ce se intimpla in scoala (inclusiv bataile primite de la profesori, betiile la care acestia participau etc.) aparea in revista noastra. Am fost, desigur, vinati. Am fost reclamati la politie si amenintati ca nu intram in bac. Dar nimic nu ne-a oprit. Dorinta noastra de a ne exprima liber, de a fi liberi ne-a dat taria necesara.
Am crezut ca acele timpuri tulburi in care scoala reprezenta o inchisoare, o "scoala" a vietii in care nu inveti decit sa tii capul plecat, au trecut. Sint tare mihnit ca m-am inselat. Scriu aceste rinduri de pe malurile budapestane ale Dunarii. Din Budapesta, un oras care a platit cu singe pretul libertatii, proiectul jurnalistic al elevilor de la liceul Murgoci pare un exercitiu democratic firesc. Insa in conditiile in care acest exercitiu este "rasplatit" cu amenintari din partea profesorilor, in conditiile in care elevii sint in continuare inchisi cu lacatul in scoala, proiectul lor devine un exceptional exemplu de curaj. Ma inclin cu admiratie in fata acestor elevi.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii