Mergi la conţinutul principal

Cât de just este sistemul de sănătate

În tot acest timp, însă, singurul meu beneficiu de pe urma acestor contribuţii a fost eliberarea a vreo două adeverinţe de la medicul de familie, necesare angajării. În rest - şi nu mă plâng de asta - n-am apelat niciodată la consultaţii, analize, internări sau alte servicii medicale şi sper să nu fie nevoie să o fac prea curând. Iar ca mine sunt sute de mii de angajaţi din ţara asta, care chiar şi atunci când au avut probleme de sănătate, au preferat să apeleze la cabinetele private. Cu toate acestea, dacă aş ajunge la medic pentru vreo problemă, trebuie să plătesc o parte din consultaţii, pentru că Guvernul s-a gândit să introducă sistemul de co-plată. Adică serviciile medicale nu mai sunt chiar gratuite, decât în cazul urgenţelor. Sincer, sumele fixate de Ministerul Sănătăţii nu sunt deloc mari şi nu acesta este lucrul deranjant. Deranjant şi incorect este însă principiul care se aplică. Nu era suficient că în multe dintre cazuri, când ajungi prin spitale, trebuie să vii şi cu o parte din medicamente de-acasă sau eşti trimis la analize ori consultaţii suplimentare chiar la cabinetele private aparţinând medicilor care te examinează în spital? Corect ar fi fost ca sistemul de sănătate să aibă o evidenţă clară a contribuţiilor fiecăruia la CNAS, iar abia în momentul în care ai beneficiat de mai multă asistenţă decât suma cu care ai contribuit, să fii pus să suporţi o parte din costurile pe care statul le-ar fi avut cu tine. Sunt conştient că de fapt nu vor fi niciodată suficienţi bani pentru sistemul de sănătate, aşa cum nu se găsesc îndeajunşi bani nici pentru educaţie, justiţie, drumuri şi oricare alt domeniu. Dar, ca în oricare alt domeniu, nici în sănătate banii nu sunt gestionaţi cum trebuie şi cu responsabilitate. Co-plata serviciilor medicale este, poate, o soluţie, dar nu aplicată la grămadă, pentru orice contribuabil, şi cu scutirea totală a categoriilor defavorizate, aşa cum a decis Ministerul Sănătăţii să o facă. Şi nu înţeleg de ce, dacă un angajat cu salariul minim, de 600 de lei, adică de vreo 480 de lei net lunar, este obligat să contribuie la sistemul de sănătate, pensionarii care au minim 600 de lei pensie nu plătesc nimic. E adevărat, câteva procente dintr-o pensie amărâtă reprezintă o mică avere pentru pensionari, dar aceeaşi este situaţia şi în cazul angajaţilor cu salarii mici. Nu ar fi, în mod cert, o măsură populară, dar măcar ar fi una justă.

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 
 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro