Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Boierimea neputintei

Sudul, acel sud care a pierdut Razboiul de Secesiune si a trebuit sa renunte la sclavie, e considerat a fi fost singurul moment din

istoria Statelor Unite in care aceasta tara ar fi avut ocazia de a dezvolta o nobilime proprie. Charleston din Carolina de Sud, Savannah din

Georgia sint inca orase admirate pentru atmosfera nobiliara pe care o respira, iar locuitorii lor tin capul de afis cind vine vorba de

statistici privitoare la “cel mai manierat oras din Statele Unite”.
Dar Statele Unite in sine nu au avut o nobilime si nici nu au

incercat in mod programatic sa dezvolte una. Singurul indicativ al clasei de sus a fost si ramine inca banul, aici in tara tuturor

posibilitatilor. Ca ai sau nu educatie, singe albastru sau maniere elegante si gesturi bine studiate e mai putin important decit sa ai bani.

Banul da valoarea reala a unui individ si pe baza lui esti judecat din punct de vedere social. Sigur ca ici si colo, medicii, avocatii,

citeodata profesorii, sint recunoscuti drept categorii sociale de valoare, dar nu e niciodata clar daca judecata respectiva e bazata pe

diplomele, cunostintele sau aportul pe care si-l aduc numitele categorii la dezvoltarea sociala sau, din nou, pe banii - de cele mai multe

ori frumosi - pe care aceste categorii profesionale ii cistiga.
Am aflat de curind cu stupoare ca Romania anti-monarhica si anti-orice

aminteste de nobilime, mindrie a vechimii singelui si apartenenta la o clasa sociala selecta determinata in exclusivitate pe baza familiei, a

dezvoltat o noua “nobilime” autohtona, care se impopotoneaza cu inele cu pietre pretioase, isi inventeaza simboluri heraldice, scuturi

nobiliare si sigilii si care nu are nici macar decenta de a recunoaste ca acele simboluri nu ii apartin si sint rezultatul furtului

consistent din ajutoare, fonduri europene, munca si dreptul romanilor de rind. Asa cum poate ati ghicit deja , e vorba despre clasa politica

a tristei Romaniei post-revolutionare, acea tagma de semi-docti cu tupeu care a pus mina pe posturile cheie din conducerea tarii, profitind

de degringolada, dezamagire, lehamitate.
Ii vedem zilnic la televizor, citim despre ei in ziare, sint omni-prezenti si omni-potenti, si,

mai nou, arboreaza camasi cu monograme, ghiuluri cu safire sau smaralde si, in cazul lui Adrian Nastase, simboluri heraldice. Neputinciosi in

a-si dovedi noblitatea prin fapte, prin dedicare exclusiva cauzei celor care i-au votat, acesti nouveau riche se grabesc sa se

auto-imortalizeze, sperind ca niste simboluri inventate si stupide ii vor proiecta direct in paradisul celor cu singe albastru. Nerabdatori

de nemurire, parlamentarii romani se inventeaza pe sine ca zei. Dovediti drept colaboratori ai Securitatii, turnatori de joasa speta, hoti

folosind scheme mai simple sau mai complicate, dupa cum ii ajuta intelectul, generatia obosita de virsta medie din Parlamentul Romaniei inca

se mai tine cu putere de scaune, sperind ca blazoanele si ghiulurile ii vor apara de furia stampilelor de vot.
Nobilimea nu isi are locul

intr-o societate cu adevarat democratica. Sudul a pierdut Razboiul de Secesiune si a intrat in istorie, in ciuda elegantei si rafinamentului

sau. Parlamentarii romani fara nici una dintre calitatile de mai sus, dar impodobiti tantos cu monograme, ghiuluri si blazoane erau istorie

de cind au aparut pe scena politica. E timpul pentru ei sa devina cu adevarat istorie.




Categorie articol: 

Comentarii