Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Bancuri, anecdote si dictaturi

Pentru ca in capitolul anterior vorbeam de cafenele si prajiturele europene, am ajuns, conform logicii oricarei petreceri, la bancuri, glume si distractii europene. Un foarte respectat politolog si istoric, domnul Timothy Garton Ash a gasit un raspuns plauzibil acestei lipse a glumelor sau bancurilor pe seama Uniunii Europene. Bancurile politice, spunea domnia sa, ar fi o consecinta a dictaturilor, iar nu a democratiilor, ceea ce, spunem noi, parafrazind o zicala englezeasca veche ar insemna “no joke, good joke” - “nici o gluma, e o gluma buna”… Cu toate acestea, chiar daca la prima vedere bancurile in care Uniunea sa fie parte activa lipsesc din peisajul atit de cosmopolit al comunitarzilor, pe ici pe colo, apar citeva incercari sporadice. Tot Timothy Ash, dorind, parca, sa se contrazica, spunea ca daca Uniunea Europeana ar solicita acum, primirea ca membru al U.E., ar fi refuzata, datorita faptului ca nu indeplineste standardele de democratie ale Uniunii…In ultimul timp exista o anecdota care circula prin adresele noastre electronice si pe la mesele congreselor si consultarilor la nivel european, pe care, in lipsa de altceva mai bun, o tot repeta euro-optimistii, incercind sa isi largeasca cercul sustinatorilor. In Rai, se spune in anecdota, bucatarii sunt francezi, politistii sunt englezi, mecanicii - germani, amantii sunt cu totii, evident, italieni si bancherii sunt..normal, elvetieni. In iad, cum era si firesc, lucrurile incep sa se amestece: bucatarii sunt englezii, politistii sunt germanii, mecanicii sunt francezi, amantii sunt elvetieni iar bancherii sunt … italieni! Aceste anecdote spun mai multe decit studiile despre aderare, integrare sau extindere. Mai multe nu despre Uniunea insasi, cit despre stereotipiile si convingerile impregnate adinc in colectivul maselor europene. Acelea care tin Uniunea stabila si le dau ragazul necesar de gindire liderilor de a crea strategii, planuri de actiune, care vor misca Uniunea intr-o directie. Care va fi aceea? Se pare ca vom avea nesperata sansa de a putea participa la acest proces, din interior. Ce vor spune bancurile despre romani? Cum ne vom fi cistigat noi faima in Europa? Sa speram ca inca “nu sunt facute cartile” si mai avem, atit puterea cit mai ales timpul si stiinta de a ne gasi o “profesiune” onorabila in galeria abia schitata mai sus.Asa cum spunea ministrul de externe al Austriei, doamna Ursula Plassnik, “cea mai buna cale de a trezi afectiunea pentru Europa este sa iti descoperi propria diversitate emotionala si culturala”.




Categorie articol: 

Comentarii