Avem o tara plina de poeti, de insi care la viata lor au scris mai mult decit au citit. In acelasi timp, avem o tara in care miturile stau bine pe soclu, ca sa se cufureasca vrabiile in capul lor genial. Eminescu este unul dintre aceste mituri. In Romania poti face bascalie de oricine, dar daca te-ai luat de poetul nepereche, ai (de)pus-o! Se cufuresc in capul tau sec toti criticii, toti oamenii de cultura despre care nimeni nu-si va aminti peste veacuri. Momentan, acesti critici literari se erijeaza in proprietarii marcii "Eminescu". Si sa nu-mi puneti si voi acum placa aia cu "Eminescu nu apartine nimanui, el este un bun al poporului roman", ca, sincer, ma apuc de scris. Si credeti-ma, n-ati vrea sa dati ochii cu una din poeziile mele. Asadar, dupa cum bine ati remarcat, nu am fost, nu sint si nici nu vreau sa ma fac poet. Poate si pentru ca in bransa asta salariile mi se par mici, basca nici macar bonuri de masa nu iei. E grea viata de poet, mai ales atunci cind nu ai apucat inca sa mori.
Poftim, Eminescu are un noroc de-a dreptul spanchi. Si asta pentru ca, dupa cum am citit in ziarele de joi, unul dintre cele mai importante site-uri culturale din Romania, LiterNet.ro, a lansat un concurs de creativitate intitulat "Pune-l pe Eminescu la produs". Stiu, la prima vedere, treaba asta suna scirbos. Iar o sa se trezeasca unii sa afirme ca noi, romanii, nu avem nimic sfint. Da, si daca am avea, s-ar schimba ceva? Mai bine sa nu ai nimic sfint pe lumea asta, pentru ca daca lucrurile ar sta asa, peste citiva ani, intr-o banala zi de 11 septembrie, s-ar putea sa ajungi sa arunci cladiri in aer. Mai bine sa n-ai (mai) nimic sfint si sa-ti vezi de treaba ta pe lumea asta. Treaba care ar putea incepe prin "rebranduirea", cum se exprima baietii care lucreaza in publicitate, lui Eminescu. De ce nu am avea pe piata, de exemplu, vodca Eminescu. Sau, ca sa mai domolesc un pic tonul, de ce nu am avea stilouri cu penita marca Eminescu. Cei care acum se opun asa-zisei bagatelizari a numelui lui Eminescu cre' ca ar fi primii care se vor inghesui sa-si traga un astfel de stilou si se vor ruga ca Luceafarul sa coboare incet, alunecind pe-o raza si pe foaia lor de hirtie.
In concluzie, eu zic ca e bine ca unii s-au gindit sa-i faca brandu' mare lui Eminescu. Si ma mai gindesc ca si Eminescu ar fi de acord cu mine. Fratilor, lu' nea Misu ii placea viata, ceea ce inseamna ca nu ura femeile si nici bautura. A fost un poet ca oricare dintre noi, numai ca, intimplator, ideile geniale il vizitau mai des decit pe noi. Cred ca daca Eminescu ar fi trait in zilele noastre cind, comparativ cu anii 1880, e mult mai greu sa fii poet de geniu, ar fi acceptat sa-si lege marele lui nume de un produs comercial. Iar cu circa de bani obtinuta din acest contract ar fi trait ca boieru', nu ca un simplu baiet care cutreiera paduri si tremura numa' cit ii auzea vocea Veronicai Micle. Personal sint de acord ca Eminescu sa fie bagat in productie. Si asta imediat, nu vedeti cit de repede ne dispar intreprinderile profitabile?
Poftim, Eminescu are un noroc de-a dreptul spanchi. Si asta pentru ca, dupa cum am citit in ziarele de joi, unul dintre cele mai importante site-uri culturale din Romania, LiterNet.ro, a lansat un concurs de creativitate intitulat "Pune-l pe Eminescu la produs". Stiu, la prima vedere, treaba asta suna scirbos. Iar o sa se trezeasca unii sa afirme ca noi, romanii, nu avem nimic sfint. Da, si daca am avea, s-ar schimba ceva? Mai bine sa nu ai nimic sfint pe lumea asta, pentru ca daca lucrurile ar sta asa, peste citiva ani, intr-o banala zi de 11 septembrie, s-ar putea sa ajungi sa arunci cladiri in aer. Mai bine sa n-ai (mai) nimic sfint si sa-ti vezi de treaba ta pe lumea asta. Treaba care ar putea incepe prin "rebranduirea", cum se exprima baietii care lucreaza in publicitate, lui Eminescu. De ce nu am avea pe piata, de exemplu, vodca Eminescu. Sau, ca sa mai domolesc un pic tonul, de ce nu am avea stilouri cu penita marca Eminescu. Cei care acum se opun asa-zisei bagatelizari a numelui lui Eminescu cre' ca ar fi primii care se vor inghesui sa-si traga un astfel de stilou si se vor ruga ca Luceafarul sa coboare incet, alunecind pe-o raza si pe foaia lor de hirtie.
In concluzie, eu zic ca e bine ca unii s-au gindit sa-i faca brandu' mare lui Eminescu. Si ma mai gindesc ca si Eminescu ar fi de acord cu mine. Fratilor, lu' nea Misu ii placea viata, ceea ce inseamna ca nu ura femeile si nici bautura. A fost un poet ca oricare dintre noi, numai ca, intimplator, ideile geniale il vizitau mai des decit pe noi. Cred ca daca Eminescu ar fi trait in zilele noastre cind, comparativ cu anii 1880, e mult mai greu sa fii poet de geniu, ar fi acceptat sa-si lege marele lui nume de un produs comercial. Iar cu circa de bani obtinuta din acest contract ar fi trait ca boieru', nu ca un simplu baiet care cutreiera paduri si tremura numa' cit ii auzea vocea Veronicai Micle. Personal sint de acord ca Eminescu sa fie bagat in productie. Si asta imediat, nu vedeti cit de repede ne dispar intreprinderile profitabile?
