Bâzâiala tovarăşilor-bâzdâgani

Prin urmare, tovarăşii-băzdăgani şi-au luat destinele-n mâini şi, umflându-şi "pepţii", au început să cotcodăcească sovietic la adresa O.N.G-ului (Fundaţia "Fiii Brăilei"): că, vezi Doamne, nu le-au cerut voie înainte de-a le oferi cadouri copiilor premiaţi, că sigla fundaţiei de pe pungă ar camufla nu ştiu ce filieră politică. Aşadar, în oraşul ăsta nu te mai poţi zgândări în ureche decât cu voie de la Partidul Unic, decât cu încuviinţarea unui ex-utecist, a unui ex-bobinator şi a altor ecşi. Dom'le, n-ai ce zice, ei au pus căpăstru Brăilei, ei fac regulile! Stau şi mă întreb, însă, cum de le-a scăpat un detaliu, cum de nu şi-au dat seama că, de fapt, acei copii nu erau nişte simpli copii, ci spioni guvernamentali, trimişi de putere la Brăila pentru a le submina autoritatea? Tovarăşi-bâzdâgani, chiar n-aţi învăţat nimic din filmele americane? Bun, şi dacă în spatele Fundaţiei ar fi un interes politic, şi ce? Aparţinea cumva sigla unui partid politic? Nu. Tovarăşi-bâzdâgani, interesul politic nu e totuna cu activismul politic! Chiar dacă nu o pricepeţi, e o diferenţă. Bănuiesc că dacă mi-aş face, de pildă, un O.N.G. a cărui culoare să fie portocalie şi aş avea drept siglă o sarma aburindă şi aş împărţi daruri pensionarilor, după logica voastră, tovarăşi-bâzdâgani, aş face misionarism electoral pentru Tiranul din fruntea statului, nu-i aşa?

În fine, nu aceasta e problema principală. Spinul îl reprezintă 2012, mai ales că USL-ul a început să scârţâie în sondaje. Cu alte cuvinte, pesediştilor brăileni le cam tremură nădragii. Poate că unii dintre ei au şi vise revelatorii, aşa, cu mesaje de pe "lumea cealaltă", aşa, cu dosare pe care scrie DNA ieşind din întuneric, aşa, cu garduri înalte cu sârmă ghimpată...

Specimene groteşti precum aceşti tovarăşi-bâzdâgani au transformat Brăila, de douăzeci de ani, într-o relicvă. Au închis porţile oraşului, apoi şi-au frecat palmele şi-au izbit cu bombardeaua oriunde a încercat să palpite o tentativă de mediu privat concurenţial. Au creat o administraţie de trib. Mergi printre blocuri, dar te simţi ca într-o junglă sud-americană. Au secat tot ce putea fi secat, au paralizat tot ce putea fi paralizat, până când au obţinut un oraş în care ţi-e ruşine să şi respiri. Vrei să faci afaceri la Brăila? Bă, boule, aici este noi! Di noi nu treci niminea! - ţi se va spune. Nu sunt nici comunişti, nici capitalişti, nici socialişti, nici libertarieni, nici proşti, nici deştepţi! Sunt, pur şi simplu, o turmă de netrebnici. Fie că-i pui să păzească o găină, fie că le dai un oraş pe mână, rezultatul va fi acelaşi: găina va muri de foame, iar oraşul va fi falimentar. Metoda tovarăşilor-bâzdâgani e simplă: o populaţie privată de aspectele elementare ale unei vieţi urbane normale este un indice electoral care poate fi momit cu orice - de pildă, laşi câţiva ani populaţia cu o faleză distrusă, după care, cu un an înainte de alegeri, pui asfalt şi faci curat. Reacţia care va urma ţine de psihologia primară: populaţia va supradimensiona gestul şi va avea impresia că asistă la o schimbare istorică. Punct.