Am citit şi eu cele două episoade ale serialului „Poliţistul, Biblia şi Hoţii”, apărut în cotidianul Obiectiv, în care un bătrân de la ţară, din Surdila Găiseanca, a reclamat că nişte vecini i-au furat tarlaua cu lucernă, iar poliţistul din comună în loc să îi prindă pe hoţi, l-a trimis pe păgubit să îi găbjească. Mai mult, poliţistul şef din comună cică i-ar fi învăţat apoi pe hoţi cum să se disculpe, pentru că ar beneficia de oareşce avantaje de la ei, cum ar fi un porc de Crăciun, un tăuraş de Paşte etc. Evident, nici în acest caz superiorii poliţistului şef din Surdila Găiseasnca, acuzat că ar ţine cu hoţii, nu a păţit nimic, el nefiind sancţionat în niciun fel de superiorii lui de la Brăila. Şi tot în mod evident, cel mai şifonat din toată această poveste a ieşit chiar păgubitul, care a rămas şi fără lucernă, şi batjocorit de hoţi, care îl fac prost.
Ştiţi însă care ar fi culmea acestei hoţii de la Surdila Găiseanca? Păi, culmea ar fi ca poliţistul şef din comună să îl dea în judecată pe bătrân pentru calomnie şi să îi ceară despăgubiri în civil pentru că i-a afectat imaginea sa de funcţionar imaculat al statului român. Serios, la cât tupeu au unii, nu m-aş mira să aflu că bătrânul a fost acţionat în judecată pentru că l-a acuzat pe poliţist că ia şpagă porci şi tauri de la ţăranii din comună. Căci aşa se întâmplă de cele mai multe ori în România: hoţii rămân cu prada, după care au pretenţia să le spui „domnule”, să îi respecţi, că altfel te reclamă peste tot că le-ai terfelit imaginea, bre. (Ali Baba Şi Cei 40 De Hoţi)
