Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Îmi va fi foarte greu să-mi folosesc pregătirea pentru îmbunătăţirea României în condiţiile în care societatea românească nu apreciază educaţia şi se bazează pe nepotism şi corupţie"

Stoica Cristinel Popa are 23 de ani şi anul acesta a absolvit Universitatea Stanford, secţia de Ştiinţe Politice, din California. Acum, îşi continuă studiile post-universitare tot în Statele Unite, la o altă universitate de prestigiu, Harvard - School of Government. Într-un interviu acordat ziarului nostru, tânărul povesteşte ce experienţă extraordinară a trăit în S.U.A, în ce proiecte a fost implicat, ce perspective i s-au deschis şi ce are de gând să facă în viitor. Totodată, Cristinel le deschide ochii adolescenţilor brăileni cu privire la ce-ar trebui să facă pentru a călca pe urmele lui.

- Ai terminat ştiinţe politice la Stanford. Acum, studiile post-universitare la Harvard. Cum te simţi?
- Mă simt...OK. Sunt prins între tendinţa de a mă bucura de realizările mele şi temerea că îmi va fi foarte greu să-mi folosesc pregătirea pentru îmbunătăţirea României în condiţiile în care societatea românească nu apreciază educaţia şi se bazează pe nepotism şi corupţie. Îmi dă fiori gândul că în doi ani voi fi absolvent al aceleiaşi facultăţi unde a absolvit preşedintele Americii, Barack Obama. Voi fi practic pregătit pentru orice funcţie în politică şi administraţia publică românească.
- Care ar fi diferenţele dintre învăţământul universitar românesc şi cel american?
- În clasamentul internaţional Shanghai al celor mai bune universităţi din lume (Academic Ranking of World Universities) - cel mai obiectiv, respectat şi utilizat clasament la nivel internaţional - România a reuşit „performanţa" de a nu avea nicio universitate în primele 500, în ultimii 8 ani, de când se publică clasamentul. Ţara noastră nu apare cu nicio universitate nici în clasamentul general al universităţilor, nici în cel pe domenii. Sistemul preuniversitar românesc nu este chiar la pământ, mai luăm din când în când ceva medalii la olimpiadele internaţionale, dar acest lucru are efect limitat atâta timp cât la studii superioare suntem codaşi absoluţi. Este de menţionat că în clasamentul Shanghai ţări gen Ungaria, Polonia sau Rusia cu care ne place să ne comparăm datorită istoriei recente similare, au fiecare câte 2-3 universităţi. În aceste condiţii, este evident de ce avem nevoie de persoane educate în străinătate la cârma ţării.

"Am primit ofertă de admitere la Harvard University la un master de doi ani"

- Cum au fost aceşti ani la Stanford?
- Acum doi ani într-un interviu pentru Obiectiv am explicat la ce programe internaţionale participasem în timpul liceului, cum am intrat la Stanford cu bursă de $50.000 pe an şi ce făcusem în primii doi ani de facultate. Continuând discuţia de atunci, în anul III am participat la conferinţe Model Naţiunile Unite la universitatea Yale şi la universitatea Berkeley. De asemenea am fost moderator al unui talk show politic la televiziunea universităţii. Pe plan academic am fost acceptat în programul de onoruri al departamentului de ştiinţe politice şi am primit o bursă de cercetare de $5.600 pentru a putea lucra pe vară la licenţa mea cu onoruri numită „Ultima Cortină de Fier: O Explorare a Posibilei Reunificări Româno-Moldove". Ca parte a cercetării efectuate am intervievat oameni de cultură şi politicieni de rang înalt din România şi Republica Moldova atât din administraţiile locale cât şi din cele centrale, printre care: Aurel Simionescu (primar Brăila, PSD), Ludovic Orban (deputat şi vicepreşedinte PNL), Oazu Nantoi (deputat Republica Moldova), Victor Ponta (deputat şi preşedinte PSD), etc. Am lucrat de asemenea cu Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Cu ajutorul Asociaţiei Absolvenţilor de la Stanford i-am putut intervieva pe John Todd Stewart, fost ambasador SUA în Moldova şi pe Adam Schiff, congresman SUA de la Partidul Democrat. Ulterior, în anul IV am petrecut trimestrul de primăvară în Coreea şi China cu un program de excepţie organizat de Stanford University în colaborare cu Peking University. În Beijing am luat cursuri de economie şi politică a Chinei în lume în parelel cu profesori chinezi şi cu profesori americani, plus cursuri intensive de chineză. Am avut şi ieşiri pe teren la situri istorice cum ar fi: Oraşul Interzis, Palatul de Vară al împăraţilor Chinei, Marele Zid Chinezesc, Armata de Teracotă, oraşul de baştină al celui mai faimos filozof chinez Confucius etc. Toate costurile acestui program au fost achitate de Stanford, inclusiv biletele de avion din California în Asia şi înapoi. Selecţia a fost făcută la nivelul universităţii şi eu am fost unul dintre cei doi studenţi internaţionali acceptaţi în program.
În timp ce eram în China, am primit oferta de admitere la Oxford University la un master de un an şi la Harvard University la un master de doi ani cu o bursă de merit de $60,000 pe an. Evident că am acceptat cea de-a doua opţiune.
După terminarea programului în Asia, m-am întors în California pentru o săptămână pentru a putea termina facultatea o dată cu restul colegilor din generaţia mea. Am absolvit Stanford University cu media 9,70. Am fost de asemenea unul dintre cei 6 studenţi din departamentul de ştiinţe politice care au terminat cu onoruri, dintr-un număr total de 74 de studenţi din departament. La festivitatea noastră de absolvire a vorbit Felipe Calderon, Preşedintele Mexicului.

"Universităţile americane de top vor studenţi care învaţă bine şi îşi folosesc pregătirea pentru a ajuta pe alţii"

- Ce trebuie să fac dacă vreau să studiez în S.U.A.?
- Mergi pe site-urile universităţilor americane şi vezi dacă au programul şi finanţarea pe care le vrei. Stai zeci sau sute de ore şi caută. Aşa au făcut majoritatea celor care studiază în SUA. De obicei site-urile facultăţilor sunt : numelefacultăţii.edu, ex. stanford.edu, harvard.edu etc.
- Cum obţin finanţare pentru studii?
- Nu am văzut universităţi care să scrie clar: "veniţi toţi că vă dăm finanţare şi vă umplem de bani". Asta nu înseamnă că nu dau finanţare. De obicei nu poţi şti ce finanţare poţi primi până nu aplici şi primeşti răspuns. Sunt români (inclusiv eu când am aplicat la facultate) care au obţinut finanţări şi de la universităţi care declară că nu oferă bani. Totuşi, la universităţile de top se dă finanţare mai uşor dacă eşti supercalificat.
- Ce parte a dosarului de aplicaţie contează cel mai mult?
- Din partea non-academică a dosarului, activităţile extracurriculare (voluntariat, activităţi sportive, invenţii, cluburi, etc.) contează cel mai mult. Din partea academică rezultatele la testele standardizate SAT, GRE şi/sau TOEFL după caz, sunt poate cele mai importante. Scorul la testele standardizate de tine depinde. Dacă o dai în bară cu asta, înseamnă că nu sistemul e de vină. Nu uita, universităţile americane de top vor studenţi care învaţă bine şi îşi folosesc pregătirea pentru a ajuta pe alţii, nu au nevoie de tocilari nesociabili care stau încuiaţi în casă. Ce trebuie să reiasă din aplicaţie este că ai făcut lumea un loc mai bun (evident la nivelul tău), nu că eşti un egoist oricât de calificat, dar care se gândeşte numai la el.
- Cât de multe şanse de a te afirma în domeniu ai fi avut dacă ai fi terminat aceeaşi facultate în România?
- La întrebarea asta este mai bine dacă vă răspund peste 20 de ani... În schimb ce vă pot spune acum este că ce mi-a oferit Stanford University, nu mi-ar fi putut oferi nicio universitate din România sau din majoritatea ţărilor europene. Aici putem include oportunitatea de a lua cursuri cu unii dintre cei mai buni profesori din lume (de la premianţi Nobel şi Pulitzer la foşti preşedinţi de stat), posibilitatea de a mă implica în programe de cercetare la cel mai înalt nivel, participarea la programe internaţionale în 8 ţări (Mexic, Rusia, Chile, Germania, Cehia, Ungaria, Coreea şi China) şi 5 state americane (California, Nevada, Louisiana, Illinois şi Connecticut), programe intensive de limbi străine cu profesori nativi în limbile respective (spaniolă, germană, chineză), ocazia de a locui în Silicon Valley, unul dintre cele mai inovatoare şi moderne locuri din lume şi nu în ultimul rând o reţea de prieteni care în câţiva ani vor ocupa funcţii de top în ţările lor şi acces la reţeaua absolvenţilor din anii precedenţi.

"După terminarea studiilor, plănuiesc să mă întorc în România"

- Ce planuri ai în continuare?
- Deşi mi-ar fi extrem de uşor să-mi găsesc o slujbă foarte bine plătită în SUA, voi încerca să urmez calea lui Obama şi să mă întorc în locul meu de baştină pentru a începe „de jos". După terminarea studiilor în SUA, plănuiesc să predau la o universitate în România şi în paralel să fac proiecte europene cu ONG-uri. Ulterior, voi face tranziţia (sau mai bine zis retranziţia fiindcă deja am ceva experienţă în domeniu) către viaţa publică şi politică.
- Ce le-ai putea sugera tinerilor ce-şi doresc să ajungă peste hotare?
- Vreau să încurajez generaţiile viitoare să acorde cât mai multă importanţă atât studiului cât şi activităţilor de voluntariat - două concepte în general nu prea plăcute de tinerii din România, cel de-al doilea fiind şi complet descurajat de profesori.




Categorie articol: 

Comentarii