Semnele pe care părinții le pun pe seama personalității, dar merită discutate cu un psihiatru pediatric

Adaugă ca sursă preferată în Google

Fiecare părinte ajunge, mai devreme sau mai târziu, să spună despre copilul lui că „așa este el”. Poate vorbește foarte puțin, evită copiii de aceeași vârstă, se supără din orice sau pare să trăiască fiecare emoție la intensitate maximă. De cele mai multe ori, astfel de observații descriu pur și simplu temperamentul copilului.

Există însă și situații în care comportamente aparent obișnuite se repetă atât de des, influențează viața de familie sau creează dificultăți la grădiniță și la școală, încât merită privite cu mai multă atenție. Află mai multe din rândurile care urmează.

Timiditatea care îl ține departe de ceilalți

Există copii care au nevoie de câteva minute pentru a se acomoda într-un loc nou și copii care preferă să privească înainte să intre într-un joc. Temperamentul rezervat face parte din diversitatea copiilor, însă merită analizat atunci când teama îl împiedică să participe la activități normale, refuză constant să răspundă la grădiniță sau la școală ori evită contactul cu alți copii chiar și după luni întregi petrecute în același colectiv.

Mulți părinți observă că, odată ajunși acasă, copilul vorbește, râde și se comportă relaxat, însă în afara mediului familiar pare blocat de emoții. Atunci când evitarea începe să îi limiteze experiențele și dezvoltarea socială, programeaza o sedinta la terapeut deoarece poate lămuri dacă vorbim despre un temperament introvertit sau despre o dificultate emoțională care are nevoie de atenție.

Crizele de furie care apar aproape zilnic

Izbucnirile emoționale sunt normale în primii ani de viață, deoarece un copil de 2 sau 3 ani încă învață să gestioneze frustrarea, dezamăgirea și limitele impuse de adulți. Pe măsură ce înaintează în vârstă, reacțiile devin mai ușor de controlat, iar episoadele intense sunt din ce în ce mai rare.

Dacă furia apare aproape în fiecare zi, durează 20 sau chiar 30 de minute, implică lovituri, mușcături, distrugerea obiectelor ori reacții foarte puternice la situații aparent minore, merită discutat cu un psihiatru pediatric. În spatele acestor comportamente pot exista dificultăți de reglare emoțională, anxietate, autism sau alte tulburări care seamănă, la prima vedere, cu un simplu caracter impulsiv.

Sensibilitatea exagerată la sunete, haine sau alimente

Unii copii refuză anumite haine deoarece îi deranjează etichetele, evită categorii întregi de alimente din cauza texturii sau își acoperă urechile imediat ce aud un aspirator, un blender sau zgomotele dintr-un centru comercial. Astfel de reacții sunt puse adesea pe seama mofturilor sau a unei sensibilități aparte, mai ales atunci când copilul este mic.

Atunci când aceste episoade influențează mesele, îmbrăcatul, somnul sau participarea la activități obișnuite, discuția cu un specialist poate aduce explicații importante. Sensibilitatea senzorială apare în diferite contexte și, dacă este identificată din timp, familia înțelege mai ușor cum poate reduce disconfortul copilului și cum îl poate ajuta să se adapteze treptat.

Agitația care depășește energia obișnuită a copilăriei

Majoritatea copiilor au multă energie, aleargă aproape fără oprire, schimbă jocurile la fiecare câteva minute și trec cu ușurință de la o activitate la alta, iar toate aceste comportamente fac parte din dezvoltarea normală. Un semn de întrebare poate fi atunci când agitația este prezentă aproape permanent și îi creează dificultăți în activități potrivite vârstei, precum ascultarea unei povești de 10-15 minute, finalizarea unui joc simplu sau respectarea unor reguli elementare. Mulți părinți constată că aceleași observații vin din mai multe direcții, deoarece educatoarea, profesorii sau bunicii descriu comportamente foarte asemănătoare.

Un părinte își cunoaște copilul mai bine decât oricine, iar tocmai acest lucru îl ajută să observe primele schimbări care apar în comportamentul lui. Dacă un anumit semnal revine constant, influențează relațiile cu ceilalți, activitatea de la grădiniță sau de la școală ori transformă fiecare zi într-o provocare pentru întreaga familie, o consultație la un psihiatru pediatric poate aduce răspunsurile de care ai nevoie.