Vaaai! Cum e posibil așa ceva?! S-a uitat de pandemie? Ce atâta distracție? Ce atâtea trupe? Ce atâtea evenimente de Zilele Brăilei? Glumesc! Eu. Din păcate, sunt destui care gândesc astfel. Care s-au prostit sau pur și simplu au luat-o razna de atâta stat în casă. Le e frică. Și nu e de mirare câtă vreme există o grijă asiduă a televiziunilor mai ales pentru a atrage atenția că apocalipsa valului 4 este aici, aproape, ca și apocalipsa meteo și multe alte “sfârșituri” ale lumii inventate și promovate cu maximă îngrijorare pe un ton ultra serios la tv. Și în alți ani au fost zile caniculare dar atâta disconfort ca în acest an nu s-a mai văzut! Așa ni s-a prezentat situația. Am fost și la munte, am fost puțin și la mare în perioada amenințătoare, dar, sincer, nu am simțit un disconfort termic diferit de alți ani. Apoi, nu am văzut corturi cu apă și asistență medicală pe străzi, cum s-a întâmplat în trecut când canicula lovea mai puternic și mai multe zile la rând. În fine...
Cu toate amenințările, cu toate fricile promovate cu intensitate mai ales de către televiziuni, românii pleacă în concedii, se înghesuie pe litoral, se distrează prin cluburi, pe la festivaluri. Parcă zici că o fac înadins. Și unii chiar o fac. Sunt cei care nu rezistă presiunii mediatice și atunci neagă vehement existența oricărui virus. În fond, am văzut cum, mai nou, putem lua E-coli sau enterovirusuri din apa mării. Alții, vaccinați în bună măsură sau care au făcut boala, se simt în siguranță și nu se mai feresc. DELOC! Or, vaccinații pot face forme ușoare, chiar asimptomatice și să dea boala, bine mersi, mai departe. Așadar, chestia cu vaccinarea asta chiar obligatorie așa cum mai este un pic și ajunge în Franța este o maaaare idioțenie. Dovadă, ceea ce se întâmplă în Israel, cea mai vaccinată țară din lume. Păi, în România este muuult mai bine. De ce? Pentru că mulți români au făcut boala și numărul imunizaților natural este muult mai mare.
Revenind la Zilele Brăilei, este limpede că am asistat la o explozie de bucurie din partea brăilenilor, dar și din partea artiștilor sau a expozanților prezenți pe străzile municipiului. După atâtea restricții, după atâtea sperieturi, amenințări etc etc românii și-au revărsat bucuria, s-au distrat, s-au bucurat. De altfel, demult nu au mai fost în număr atât de mare la Zilele Brăilei. Vorbim totuși de zeci de mii de brăileni dacă adunăm cele câteva zile de evenimente și petreceri.
Îmi aduc aminte că în alți ani se găseau unii care criticau sărbătoarea pe motiv că banii ar trebui cheltuiți de municipalitate pe altele: pe refacerea străzilor, de exemplu. Refacerea străzilor este o operațiune în plină desfășurare dar abia acum, după restricțiile greu de suportat, cred că multă lume s-a trezit și a înțeles cât de mult contează să zâmbești, să râzi, să te distrezi, să dansezi, să socializezi cu prietenii sau cu alți oameni. În fond, ce luăm după noi în mormânt? Patru “pereți” din lemn. Rămânem în schimb cu bucuria că n-am trăit degeaba, chitroși, izolați în patru pereți de beton, speriați de moarte și foaaarte singuri. Până la urmă Dumnezeu ne-a dat viață ca s-o trăim, nu ca s-o irosim în frici deșarte. Dar Dumnezeu nu este progresist...
