Mergi la conţinutul principal

Valea Plângerii

Cunoscut mai degrabă pescarilor împătimiţi, care îşi petrec aproape fiecare sfârşit de săptămână al verii acolo, canalul de desecare de la Comăneasca reprezintă o moştenire nebănuit de preţioasă, din vremea regimului comunist. În anii 60, în zona cunoscută drept Valea Encii, unde se colectează surplusul de apă din precipitaţii de pe circa 24.000 hectare, deoarece terenul are o cotă foarte joasă, s-au pus bazele unuia dintre cele mai mari sisteme de desecare din ţară. Investiţia, în valoare de milioane de lei la vremea respectivă, s-a făcut în scopul desfiinţării unei mlaştini întinse pe câteva sute de hectare, din zona cea mai joasă a Văii Encii, între localităţile Comăneasca şi Scorţaru Vechi, dar şi pentru menţinerea unui nivel de umiditate optim pe cele 24.000 ha, cât reprezintă bazinul de colectare a surplusului de apă. Mai mult, legile de atunci cereau ca pentru fiecare suprafaţă scoasă din circuitul agricol să se găsească un teren în compensare. "Un metru pătrat dacă scoteai din producţie, trebuia să găseşti soluţii să bagi un metru pătrat, din altă parte, în circuitul agricol. La Brăila, s-au făcut 81 de canale de irigaţii şi de desecare, care au scos din circuit sute de hectare de teren arabil. Pentru compensare s-a găsit soluţia desecării şi introducerii în circuitul agricol a terenului mlăştinos din Valea Encii. Acesta a reprezentat unul dintre motivele investiţiei masive care s-a făcut în sistemul de desecare de aici", ne-a explicat Vasile Turcitu, directorul filialei Brăila a Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare.

O adevărată provocare inginerească

Sistemul din Valea Encii a fost pus în funcţiune în 1969, având capacitatea de a prelua şi transporta în Dunăre apa de pe 7.000 ha. S-au dat în folosinţă atunci un canal lung de circa 35 km şi o staţie de pompare situată lângă localitatea Traian, dotată cu patru pompe de mare putere. Investiţia a reprezentat, la vremea respectivă şi o adevărată provocare inginerească.
Staţia de pompare se află la cota cea mai de jos a Văii Encii. Apa este transportată gravitaţional până la ea, printr-un canal care începe din zona localităţii Romanu. Problema era că, din punctul unde se află staţia, cota terenului este ascendentă pe direcţia Dunării. Practic, pe o lungime de circa trei kilometri, apa trebuia urcată la 30 de metri. Pentru asta s-a ales soluţia îngropării a trei conducte de metal cu diametrul de un metru, prin care staţia de pompare împinge apa până la un punct unde cota terenului este cea mai ridicată. Diferenţa de nivel între locul unde se află staţia şi locul unde ies conductele la suprafaţă este de 30 de metri. Din acel punct, apa porneşte gravitaţional spre Dunăre. Pentru a putea împinge apa la înălţimea de 30 de metri, staţia a fost dotată cu motoare de foarte mare capacitate, de 200 kW fiecare.
Peste zece ani, mai exact în 1978, capacitatea de preluare a apei s-a extins pe 17.000 ha, prin adăugarea unei ramificaţii de canale secundare şi prin dotarea staţiei de pompare cu încă patru agregate. În fine, în 1993, când statul a oprit pentru prima dată finanţarea activităţilor de desecare, iar o altă staţie din judeţ a trebuit să fie scoasă din funcţiune, staţia de la Traian a preluat colectarea apei de pe încă 7.000 ha, chiar dacă, la vremea respectivă, pompele cu care era dotată deja începuseră să se uzeze, fără a beneficia de reparaţii capitale.

Putea să fie cea mai rentabilă orezărie din judeţ

Graţie investiţiilor făcute în anii 60 şi 70, nu doar că se desfiinţase mlaştina de pe fundul Văii Encii, dintre Comăneasca şi Scorţaru Vechi, dar terenul respectiv începuse să fie redat agriculturii. Staţiunea de Cercetare Agricolă Brăila înfiinţase o orezărie experimentală, pe 10 ha, iar rezultatele obţinute erau încurajatoare, relevând faptul că solul, altădată mlăştinos, se pretează foarte bine cultivării orezului. Cele circa 600 ha de teren neproductiv erau pe cale să se transforme într-o mare şi rentabilă orezărie, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat din cauza stopării investiţiilor în agricultură, din anii 90 - 2000.
Astfel, de la începutul anilor 90, sistemul de desecare din Valea Encii a intrat într-un implacabil proces de degradare. Canalul principal şi canalele secundare s-au colmatat din ce în ce mai tare, din cauza vegetaţiei şi a aluviunilor, iar agregatele staţiei de pompare s-au uzat până la limita ieşirii din funcţiune. În consecinţă, cu fiecare an care a trecut, surplusul de apă provenit din precipitaţii şi din topirea zăpezilor s-a acumulat pe cele câteva sute de hectare din zona cea mai de jos a Văii Encii. În prezent, 600 ha sunt din nou teren mlăştinos, iar în fiecare primăvară circa 400 ha de păşune din extravilanul comunei Tudor Vladimirescu sunt acoperite de apă. În plus, Şoseaua Brăila - Râmnicu Sărat este pusă în pericol din cauza apei care bălteşte pe acest teren. Când ninge mult pe timpul iernii, aşa cum s-a întâmplat în acest an, o porţiune din această şosea - cuprinsă între Scorţaru Vechi şi Comăneasca - este inundată. În această primăvară s-au făcut eforturi deosebite pentru ca drumul respectiv să nu fie acoperit complet de apă. S-au pus saci cu nisip, s-au făcut mici diguri iepureşti. Problema e că, în timp, din cauza excesului de umiditate, fundaţia şoselei ar putea ceda, ducând la întreruperea acestei importante căi de comunicaţii rutiere.

E nevoie de sute de miliarde pentru rezolvarea problemei

Problemele de pe Valea Encii sunt cauzate, evident, de lipsa investiţiilor în întreţinerea sistemului de desecare. În ultimii 20 de ani s-au alocat bani doar cât staţia să funcţioneze la limita de avarie, iar canalul nu a mai fost decolmatat decât pe mici porţiuni, o dată la zece ani.
Cu puţină bunăvoinţă din partea Ministerului Agriculturii, toată această problemă s-ar putea rezolva începând din anul în curs. Conducerea filialei brăilene a ANIF a trimis o notă de fundamentare la ANIF Bucureşti, solicitând fonduri pentru repararea a patru pompe, din cele opt cu care este dotată staţia Traian, a unei conducte de refulare subterane, care s-a spart din cauza vechimii, precum şi pentru decolmatarea canalului de la Comăneasca, pe toată lungimea sa. În total, este solicitată suma de 16,5 milioane de lei (165 miliarde de lei vechi). "ANIF Bucureşti a trimis mai departe nota de fundamentare către Ministerul Agriculturii, iar acum aşteptăm să vedem dacă va fi aprobată investiţia. Este nevoie de aceste lucrări pentru ca terenurile de pe câteva sute de hectare folosite ca păşune pe Valea Encii, precum şi drumul naţional Brăila - Râmnicu Sărat, care trece prin zona inundabilă, să fie protejate printr-o desecare eficientă a surplusului de apă", ne-a declarat Vasile Turcitu.
Primarul comunei Tudor Vladimirescu, Constantin Vasile, ne-a spus că în momentul de faţă sunt inundate 800 de hectare în extravilanul localităţilor Scorţaru Vechi şi Comăneasca. Dintre acestea, sute de hectare nu mai pot fi folosite în scop agricol, din cauza apei care bălteşte an de an pe ele. Practic, acea suprafaţă are tendinţa de a se transforma într-o mlaştină. "Avem sub apă 500 ha de teren neproductiv şi 300 ha de păşune. Noi sperăm ca în două-trei săptămâni, apa să se retragă de pe islaz, pentru ca vegetaţia să aibă timp să se regenereze. Ar fi bine dacă s-ar rezolva cu canalul de desecare şi staţia de pompare, fiindcă în fiecare an sunt probleme din cauza apei care se strânge în valea asta. Vine apă tocmai de la Bordei Verde, fiindcă terenul are o cotă scăzută şi tot surplusul de umezeală se strânge aici", ne-a declarat primarul Vasile.

Parc eolian, o investiţie sub semnul întrebării

Problema excesului de umiditate de pe terenul neproductiv din extravilanul comunei Tudor Vladimirescu ar putea duce la pierderea unei investiţii masive, pe care intenţionau să o facă aici câteva firme din domeniul energetic. Pe 350 de hectare aflate în prezent sub apă, se intenţiona construirea unui parc de centrale eoliene. Primăria Tudor Vladimirescu a eliberat deja autorizaţia de construire, iar şantierul ar fi trebuit să fie deschis în această primăvară. "Există trei autorizaţii eliberate pentru construirea de parcuri eoliene. Două se află între Tudor Vladimirescu şi Scorţaru Vechi, pe teren neinundabil, şi probabil că la acestea vor demara lucrările în acest an, iar una e pe terenul inundabil dintre Scorţaru şi Comăneasca. Aici nu se ştie dacă se vor mai monta eoliene. Investitorii au început să aibă dubii, după ce au văzut că în fiecare primăvară se inundă terenul. Vorbesc deja despre alte investiţii. Eu le-am sugerat să amenajeze un lac de agrement sau o crescătorie piscicolă. Urmează să vedem ce or să hotărască dânşii", ne-a spus primarul comunei Tudor Vladimirescu.

Bani de la stat doar în situaţii de urgenţă

Din cauza lipsei de fonduri, nu doar sistemul de desecare din Valea Encii are de suferit, ci şi celelealte amenajări similare de pe raza judeţului. Pe lângă faptul că toate canalele sunt puternic colmatate, staţiile de pompare au pornit, în ultimii ani, de mult mai puţine ori decât ar fi fost nevoie. Costurile energiei electrice consumate pentru funcţionarea pompelor nu mai sunt acoperite de stat, ci intră în sarcina integrală a proprietarilor terenurilor desecate. Care proprietari nu prea au bani pentru aşa ceva... În ultimii doi ani, situaţia s-a mai schimbat puţin, datorită unui Ordin comun emis de Ministerul Agriculturii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, care stipulează că în situaţii de urgenţă costurile energiei electrice sunt acoperite de la bugetul de stat. Graţie acestei prevederi, atât în primăvara anului 2013, cât şi în lunile februarie - martie a.c., s-au pus în funcţiune zeci de staţii de desecare de pe raza judeţului Brăila. Anul acesta au fost pornite 27 de staţii, în luna februarie, când zăpada începuse să se topească, iar mii de hectare de pe raza judeţului erau ameninţate de inundaţii. Săptămâna trecută, 23 dintre acestea au fost oprite deoarece nu mai erau probleme cu surplusul de apă. "În momentul de faţă, nu mai sunt probleme cu surplusul de apă decât în două zone, la Movila Miresii şi pe Valea Encii, pe raza comunelor Tudor Vladimirescu şi Traian", ne-a explicat directorul ANIF Brăila.
Din fericire, estimările iniţiale, potrivit cărora staţiile ar fi trebuit să fie ţinute în funcţiune mai mult timp, nu s-au adeverit. După ninsorile masive de astă-iarnă, autorităţile brăilene se aşteptau la un cost al activităţii de scoatere a apei din câmp de circa 1.150.000 lei, dar până la oprirea celor 23 de staţii au fost cheltuiţi doar 450.000 lei. Banii vor fi decontaţi de la bugetul de stat deoarece staţiile de pompare au fost pornite printr-un ordin al prefectului, ca urmare a solicitării făcute de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, în scopul protejării terenurilor ameninţate de inundaţii.

 

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 

Arbo300x600

 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro