Daca pe vremea raposatului toti ziceau ca sunt constransi si in imposibilitatea de a participa la anumite evenimente culturale sau de o alta factura (in afara adulatiei marelui conducator), astazi activitatile extracurriculare, proiectele, voluntariatul fac parte din viata de zi de zi a cetateanului. Interesul este motivat substantial si astfel omul nu poate decat sa treaca la actiune. O activitate din afara trunchiului comun al educatiei iti asigura un avantaj intr-o angajare, o sansa in plus, care in final face diferenta dintre unul si altul. Rare sunt cazurile cand participarea nu se bazeaza numai pe interes. Putine canale de stiri s-au sesizat vara trecuta, cand o organizatie ecologica numita Tasuleasa Social organiza cel mai mare proiect de ecologie pe baza de voluntariat facut vreodata in tara. Daca pentru multi evenimentul a ramas inca in umbra, vina este cel mai probabil a posturilor de televiziune care sunt interesate mai mult de sublinierea nonvalorii, decat de subtila slavire a ceea ce a fost facut cu simt de raspundere. Cine stie, poate sunt moravuri ale socialismului sau mai rau, ale unei democratii care isi da cu stangul in dreptul. Marea drama a unor astfel de proiecte este ca nu sunt puse pe piata, nu sunt facute publice de catre cei din media si drept urmare nimeni nu se intereseaza de ele. Ni se storc zilnic creierii cu ce nu avem si rareori se aminteste (intrucat contrastul nu trebuie sa fie prea vizibil), ce mai avem. Usor, usor ajungem sa credem ca nu mai e pic de vana in noi, ca suntem cu un picior in groapa si ca ar trebui sa ne pregatim drumul de duca. Speranta a ramas ca o povara pentru unii, in cei tineri, de la care se asteapta numai bine sau macar asa, cat sa ne asigure supravietuirea.
