SURPRIZĂ! Se schimbă calculele în privinţa exproprierilor pentru imobilele afectate de lucrările la podul peste Dunăre. Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a ajuns la concluzia că, în urma elaborării proiectelor de relocare a utilităţilor, vor fi necesare şi alte suprafeţe de teren, ce urmează a fi expropriate suplimentar. Alţi bani, altă distracţie, alte discuţii, alte suspiciuni. Căci, nu-i aşa... vorbim de Brăila!
Ce poate însemna asta? Pe moment, îmi vin în minte două variante.
Prima, că au scos din joben o problemă, pe care s-o tărăgăneze pentru a mima interesul, dar, în acelaşi timp, pentru a ascunde imposibilitatea financiară de a menţine ritmul lucrărilor conform planului iniţial... Variantă plauzibilă, având în vedere avertismentul Asociaţiei Pro Infrastructura, care a pornit în noul an cu cele mai proaste veşti posibile legate de pod: “Podul peste Dunăre de la Brăila, o investiţie de peste 2 miliarde de lei, care a atras în 2019 peste 500 de milioane, are o alocare de doar 97 de milioane în 2020”.
Evident, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a ieşit instant în public şi a dat asigurări că nu există niciun pericol pentru stoparea lucrărilor la podul peste Dunăre. “Banii se relochează în funcţie de cât se lucrează pe un şantier sau altul. Antreprenorii care îşi fac treaba nu s-au plâns vreodată că au rămas neplătiţi (sic!)” . Declaraţie întărită imediat şi de prefectul Brăilei, Cătălin Boboc, care a susţinut că nu există riscul încetinirii sau opririi finanţării. “Podul de la Brăila reprezintă o prioritate în programul de guvernare al actualului Cabinet”.
Aşa o fi, nu contest, doar că la ce declaraţii se tot fac în ultimele zile legate de buget şi cheltuieli, am senzaţia că podul nostru n-are nicio şansă să fie considerat “o prioritate”. Cine le-a ascultat, îmi va da dreptate.
A doua variantă mă duce cu gândul înapoi în timp, pe vremea când, de vreo două – trei ori pe an, se tot redesena harta cu schema drumului expres Brăila-Galaţi. Motivul, oricât se chinuiau, autorităţile nu reuşeau sub nicio formă să o creioneze astfel încât să îndestuleze toate găştile, iar şoseaua asta să treacă pe proprietăţile tuturor celor interesaţi. Apropo, dacă nu mai ţineţi minte, vă reamintesc eu, imediat ce s-a pus problema construirii drumului, toţi potenţii vremii s-au îngrămădit să-şi cumpere teren în zonă şi trăgeau de hartă, care-n hăis, care-n cea, numai să treacă şi pe pământul lor. Bine, au tras aşa de tare, că, într-un final, şi harta şi proiectul s-au făcut ferfeniţă, exact ca visul nostru de a avea o şosea sigură, modernă, adaptată nivelului de trafic, care să lege cele două localităţi. La atâţia ani distanţă, nici ei nu s-au înfruptat din banii de despăgubiri, dar nici noi nu ne-am rezolvat problema.
Nu ştiu de ce, dar mi-e teamă că povestea aceasta se repetă. Şi cum podul e pod, nu prea ai cum să-i faci curbe, nu le-a rămas decât posibilitatea să plimbe reţelele alea de utilităţi de pe o parcelă pe alta, doar doar le-o ieşi şi lor tunul imobiliar la care au visat încă de când au cumpărat terenul.
Altfel, cum Dumnezeu să pleci la Bruxelles cu un proiect (s-ar presupune că asta înseamnă seriozitate, profesionalism, un pic de respect, că doar nu-i PNDL, unde depune cine poate şi câştigă cine trebuie) şi când să te apuci de treabă constaţi că-ţi mai trebuie ba o ţeavă, ba un cablu.
Eu nu dau verdicte, pot fi o mie de alte probleme, dar, după ce te frigi cu ciorbă, vorba românului, sufli şi-n iaurt! Şi marea mea temere este că, exact ca multe alte iniţiative, şi acest pod se va îneca la mal tot din cauza intereselor, demonstrând că este încă un proiect prea mare pentru un oraş atât de mic.
