Discursul delirant al lui Dragnea, de duminică seara, ar putea reprezenta fie ultima zvâcnire a unui infractor disperat, care-şi joacă ultima carte în încercarea sa de a scăpa de rigorile legii, fie începutul unei noi epoci negre pentru România. O epocă a dictaturii unui grup infracţional organizat, o epocă a unui control politic al statului după modelul sud-american, o îndepărtare de Uniunea Europeană şi valorile ei şi, nu după mult timp, o epocă a eşecului economic şi a sărăciei.
Atacul furibund al lui Dragnea la adresa tuturor celor care nu susţin hoţia, a tuturor celor care s-au declarat a fi împotriva favorizării infractorilor, a tuturor celor care au condamnat atacul legislativ al PSD-ALDE împotriva Justiţiei, împotriva bunului simţ şi împotriva tuturor cetăţenilor oneşti ai acestei ţări reprezintă cel mai grav moment de cotitură al ultimilor 29 de ani.
Este ciudat, trist şi în acelaşi timp revoltător ca, la marcarea a 29 de ani de la Revoluţia din Decembrie ’89, România să rişte, mai mult ca oricând, să se întoarcă la acel model de politică. Este aproape incredibil ca, la 29 de ani de la căderea comunismului, un infractor să ne facă să resimţim pericolul întoarcerii la acele vremuri. Este dramatic ca, la 29 de ani de la căderea unui regim dictatorial, în loc să comemorăm eroii acelor vremuri şi în loc să sărbătorim scăparea României de o dictatură criminală, să trebuiască să ne apărăm de o dictatură a hoţiei.
Isteria lui Dragnea şi Tăriceanu, despre „abuzurile” Justiţiei şi a „statului paralel” la adresa a „mii de oameni nevinovaţi”, este de domeniul patologicului. Motivarea amnistiei şi graţierii cu „Trebuie să existe un moment zero, să tragem linie şi să o luăm de la capăt” este pe cât de stupidă, pe atât de grotescă. De fapt, PSD-ALDE vrea un moment zero de la care să înceapă să fure din nou, fără să răspundă în faţa legii.
Din păcate, nu cred că instaurarea noii epoci a hoţilor şi a dictaturii lui Dragnea poate fi oprită de mitinguri de protest, de Opoziţie, de preşedintele Iohannis sau de Justiţie. De fapt, singurii care mai pot opri delirul infractorului şef Dragnea şi care mai pot stopa instaurarea unei dictaturi a penalilor din politică sunt înşişi pesediştii. Evident, ăia cinstiţi, pe care nu-i ajută o ordonanţă a amnistiei şi graţierii, ba chiar îi revoltă. Soluţia stă în răspunsul unei singure întrebări, răspuns pe care îl vom şti cu certitudine în zilele următoare: mai există asemenea oameni în PSD?
