Însă ce observăm după deja 10 luni de la alegeri? Că încă ne mai plătim abonamentele şi că aşa-zisele part-time joburi, în loc să se înmulţească, par specii pe cale de dispariţie. Poate că sumele pentru abonamente vi se par o nimica toată, dar în condiţiile în care părinţii noştrii plătesc sume destul de mari la şcoală pentru materiale, examene, gardian sau comitet de părinţi, banii pentru abonament se transformă într-o problemă. Şi dacă problema abonamentelor nu este una foarte gravă, cea a lipsei de locuri în care tinerii să lucreze în timpul liber are un mai mare efect asupra noastră. Cunosc elevi care din lipsa posibilităţilor de a lucra part-time sunt obligaţi să lipsească de la şcoală sau să lucreze noaptea, a doua zi fiind obligaţi să vină la şcoală, unde sunt total epuizaţi. Astfel de cazuri apar destul de frecvent şi constituie probleme reale, pe care însă mulţi oameni refuză să le vadă, iar alţii să le rezolve.
În plus, să nu uităm că promisiunile sunt promisiuni, nu ar trebui mâzgălite în mijlocul afişelor doar de dragul de a prinde la public şi de a aduna voturi. Dacă nu se ştie la conducere (şi am observat că în România cei înzestraţi "cu funcţie" sunt total neştiutori în privinţa acestui fapt) promisiunile sunt făcute pentru a fi respectate. E ciudat cum o lecţie de morală învăţată încă de când păşeşti pe băncile şcolii se uită atât de uşor şi exagerat de frecvent. Dacă lucrurile ar fi fost puse în practică şi n-ar fi rămas doar vorbe aruncate în campania electorală, acum nu m-aş mai fi declarat atât de dezamăgită de încântarea mea naivă.
